Tag Archives: munte

4

Alunecări de pământ şi arbori căzuţi pe un drum de munte din Cluj

Furtunile din ultimele zile au afectat două tronsoane de drum din zona de munte a judeţului Cluj.

„A fost o operațiune extrem de promptă și eficientă, prin care echipa noastră de intervenție a readus situația la normal, în cel mai scurt timp posibil. În ceea ce ne privește, dispunem de tot ceea ce avem nevoie, ca și mijloace tehnice și resurse umane, astfel încât asemenea intervenții să poată avea loc oricând, în condiții optime”, a declarat președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe.

Astfel, două sectoare de drum situate în zona kilometrului 26 de pe drumul judeţean DJ 107P Gilău – Mărişel au fost afectate de căderi de arbori aflaţi în vecinătatea carosabilului şi alunecări de piatră, pietriş şi pământ de pe versanți, fapt care a îngreunat circulația rutieră.

Urmare a acestei situații, în după-amiaza zilei de duminică, o echipă de intervenție a Consiliului Județean a acționat în regim de urgenţă în zonele afectate, în vederea degajării căii de rulare. Acţiunea a fost finalizată cu succes, în aproximativ două ore, cu ajutorul unui buldoexcavator, astfel încât circulația rutieră a revenit la normal.

Tags: , , , , ,
1

Expediție Manaslu 8156 m. Prima reuşită clujeană pe un optimar FOTO

Alpinistul clujean Vasile Cipcigan a cucerit în 1 octombrie 2016 vârful Manaslu (8.156 m) din Himalaya, al optulea din lume ca înălţime. Fără şerpaşi şi fără oxigen suplimentar. El a fost însoţit în expediţia ce a durat o lună şi jumătate de jurnalistul Titus Crăciun care, din cauza unor problemele medicale, s-a oprit din ascensiune la 6.400 de metri.

9

Nici pentru Cipcigan ascensiunea vârfului nu s-a lăsat fără urmări: a suferit degerături de gradul II şi III la toate degetele de la piciorul drept şi la degetul mare de la piciorul stâng şi a trebuit să fie evacuat cu elicopterul după atingerea vârfului, iar în prezent urmează un tratament de recuperare.

“A fost un accident, o greşeală, nu toată lumea care urcă păţeşte aşa ceva. La mine a fost un cumul de factori. În tabăra 3, înainte de vârf, a fost o temperatură de -25 de grade, în noaptea vârfului a fost foarte rece, a fost un moment în care am crezut că mi-au îngheţat mâinile şi am stat o jumătate de oră se le încălzăsc, după care am reuşit să continui ascensiunea. Nu m-am gândit niciun moment să renunţ. A fost un munte extraordinar, care ne-a oferit şi greutăţi, dar şi lucruri frumoase. A cuceri un munte e impropriu spus, noi îl urcăm, nu îl curerim. Muntele ne-a cucerit pe noi, va rămâne în inimile noastre mulţi ani de aici înainte. Manaslu este al patrulea munte ca periculozitate din lume, am trecut peste poduri, peste crevase, am avut o zonă periculoasă, am avut cinci scări peste crevase, cea mai lungă a fost de 4,5 m peste o crevasă. La 1 octombrie, când am ajuns pe vârf, m-am gândit la cei dragi, la familia mea, apoi m-am gândit să fac poze. Am vrut să sun acasă dar nu a funcţionat telefonul prin satelit”, a mărturisit alpinistul Vasile Cipcigan într-o conferinţă de presă.

7

8

11

Pentru ziaristul Titus Crăciun a fost prima expediţie montană în afara României, precizând la plecarea din Cluj că demersul său este în egală măsură şi unul jurnalistic, dorind ca prin materialele pe care le va publica să contribuie la popularizarea alpinismului. La final de expediţie, aventura sa pe Manaslu se va transforma într-o carte.

“A fost o onoare să fiu parte din echipa al cărei lider, alpinistul Vasile Cipcigan, a devenit primul clujean pe un optimar. Pentru mine a fost prima experienţă peste 2.500 metri şi prima în afara României. Am învăţat multe şi cu siguranţă am să ştiu să gestionez mult mai bine astfel de situaţii în viitor. Practic, pe măsură ce altitudinea creştea, am început să am dureri de cap şi ameţeli, lucruri comune pentru alpiniştii care se află la o primă ascensiune de acest gen. M-am tratat cu analgezice, doar că făcusem o gastrită de care nu ştiam şi lucrurile nu au mers deloc bine. Eram deja la 6.000 de metri și coborând în tabăra de bază am vomat sânge timp de patru zile. Medicul mi-a spus că trebuie să cobor la 4.000 de metri, unde am făcut o cură cu apă şi orez timp de trei zile. Doar că “refacerea” m-a cosat cam 10% din greutatea corporală și o interdicție de a mai urca. Interdictia am tradus-o în română cu termenul “recomandare”. Așa că după “surghiun” m-am alăturat lui Vasile în drumul său spre vârf. După noaptea din tabăra 2, împreună cu Vasile am decis că e mai întelept și pentru mine și pentru expediție să nu încerc să cațăr mai sus, neavând aclimatizarea finalizată și nici o stare fizică optimă. Așa că m-am oprit – de data asta la 6.400″, a punctat jurnalistul.

5

6

2

4

Expediţia pe Manaslu este prima reuşită clujeană pe un vârf de peste 8.000 de metri. Pregătirea pentru această aventură a durat circa un an şi jumătate. Costurile s-au ridicat la suma de 17.000 de euro, fără a lua în calcul echipamentul necesar.

“Apreciez lucrurile noi, care ne scot din mediocritate ca valoare a societăţii în care trăim. Ar trebui să avem parte de mai multe iniţiative de acest fel şi trebuie se ne mândrim cu reuşita expediţiei clujeană pe Manaslu”, a spus şi Daniel Metz, CEO NTT DATA, unul din sponsorii acestui proiect.

14568153_1785051828431216_3966777035251340039_n

14705721_1785049545098111_6862595338674206430_n

Vasile Cipcigan, care este şi şef formaţie în cadrul Serviciului Public Judeţean Salvamont-Salvaspeo Cluj din cadrul Consiliului Judeţean Cluj, a mai participat la expediţiile de cucerire a vârfurilor Khan Tengri (5.642 m), Denali (6.194 m) şi Aconcagua (6.962 m).

În viitorul apropiat, Vasile Cipcigan şi Titus Crăciun vor anunţa o nouă expediţie programată pentru 2017.

Mulțumim pentru sprijin NTT DATA România, AROBS Transilvania Software, Northfinder, Sprint Sport, Maros Bike, Medimpact, Ronda Medical, Darian, Thomsons Online Benefits, Aristrocrat, Eximtur, Compexit Trading, Clujul pedaleaza, Know, Crissor, Carmangeria Moldovan, CDS, Ducfarm, Hexagon, Alfa Geo Cad, JASP Heath Cluj, Alisport, Maramont, Dan Hotz.

Tags: , , , , , , , ,
1

Manaslu 2016 – performanță pentru Cluj. Ultimele două zile de pregătire în Kathmandu

Ajunși cu bine ăn capitala Nepalului, Kathmandu, am continuat, timp de două zile, pregătirile logistice și administrative ale proiectului “Manaslu 2016 – performanță pentru Cluj”. La sediul Ministerului Turismului ne-au fost înmânate permisele de ascensiune, fără de care nu îți este permis accesul spre Manaslu. Primele bagaje – peste 80 de kilograme – au luat deja drumul spre tabăra de bază Manaslu.

Noi facem parte dintr-o expediție internațională cu 11 membri – doi români, doi cehi, un georgian, trei chinezi, un austriac, olandez și un italian. Astăzi sunt așteptați să sosească aproape toți membrii expediției iar mâine va fi ultima zi de pregătire în Khatmandu, după care pornim spre tabăra de bază.

Inițiatorul proiectului “Manaslu 2016 – performanta pentru Cluj”, salvamontistul Vasile Cipcigan, a fost desemnat team leaderul expediției internaționale, o numire ce are conotații administrative și organizatorice.

2

3

Mulțumim pentru sprijin NTT DATA România, AROBS Transilvania Software, Northfinder, Sprint Sport, Maros Bike, Medimpact, Ronda Medical, Darian, Thomsons Online Benefits, Aristrocrat, Eximtur, Compexit Trading, Clujul pedaleaza, Know, Crissor, Carmangeria Moldovan, CDS, Ducfarm, Hexagon, Alfa Geo Cad, JASP Heath Cluj, Alisport, Maramont.

(T.C.)

 

Tags: , , , , , , , ,
226728_618292778188943_938156432_n

A pus România pe harta alpinismului mondial. În facultate învăța pentru bursă și mergea cu work&travel ca să-și finanțeze expedițiile

La cei 31 de ani ai săi, Cristina Pogăcean este unul dintre alpiniștii de vârf ai României având în palmares peste 25 de premii, iar anul trecut a ajuns pe lista lungă a nominalizaților, împreună cu soțul său -Cosmin Andron, la “Pioletul de aur”, cel mai prestigios titlu pe care îl poate primi un alpinist în cariera sa.

11334044_865570313510650_7462498463381636471_o

Cristina este originară din Târgu Mureș și face sport de când se știe. A practicat atletismul, la nivel de performanță, timp de 10 ani în orașul natal, iar de alpinism s-a apucat în timpul anilor de studenție. Totul a început de la o cățărare, din curiozitate, în Cheile Tuzii. Din 2004 face parte din Clubul Alpin Român. De atunci și până în prezent, tânăra a participat la competiții de bouldering, escalada sportivă, escaladă pe gheață și dry-tooling, obținând numeroase premii și medalii. (n.red. În 2011 a obţinut locul 6 la Campionatul Mondial de Escaladă pe Gheaţă, etapa Buşteni, la proba de viteză, iar în 2012 s-a clasat pe locul 8 în cadrul aceluiaşi Campionat Mondial, tot la proba de viteză, fiind până la acea data cel mai bine clasat sportiv român la un Campionat Mondial de Escaladă pe Gheaţă).

1525148_239398992908316_1729377962_n

1795472_656865567705494_573684757_n

11115598_1020725621278988_3514867030775344420_n

“Eram un copil zvăpăiat, neastâmpărat, iar ai mei au decis să-mi canalizeze energia către sport. Așadar, am încercat mai multe sporturi, iar în final am rămas la atletism. A venit vremea să merg la facultate și am avut de ales: fac mai departe carieră în sport sau mă încriu la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, dat find faptul că eram absolvent de profil real. Am ales cea de a doua variantă, deși acum cred că le-aș fi putut face pe amândouă. Practicarea alpinismului, dacă pot să spun așa, a început cu o vizită în Cheile Turzii. Eram în primii ani de facultate. În chei am dat peste mai mulți tineri care se cățărau și am vrut să încerc și eu. I-am rugat să mă învețe, și din pricina trecutului meu sportiv cred, am reușit din prima zi să ating nivelul lor. Lucrurile au progresat rapid și după 2 ani, în 2006, am plecat în prima mea expediție, în Caucaz (n.red. Elbrus – 5.648metri)”, își amintește Cristina.

Echipamente din bani de bursă și expediții din “salariile” work and travel

Expediția pe Elbrus, considerat de unii geografi cel mai înalt munte din Europa, a fost un succes și când vorbește despre această experiență, culmea, Cristina nu descrie fiorul pe care l-a simțit când a pus piciorul pe culme – așa cum s-ar aștepta orice interlocutor – sau despre temerile care au încercato pe parcursul traseului, ci de sacrificiile financiare pe care, ca student, a fost nevoită să le facă pentru a ajunge în Caucaz. Dar o face cu zâmbetul pe buze și e de părere că acest detaliu dă farmec poveștii.

“Eram studentă și evident, aveam buget de student. Vreo 300-400 de euro, buget pe care oricum cred că l-am depășit pentru că, neavând experiență, am luat fel și fel de țepe. Am mers cu trenul prin Republica Moldova, până în Rusia. Era în august, deci în extrasezon. Pem munte am îndurat și temperaturi de -41 de grade Celius, dar a fost minunat. Ca să ne permitem expedițiile, învățam pe rupte la facultate ca să primim bursă. Din primii bani mi-am cumpărat pioleți și colțari second-hand”. Râde. “Vara mergeam cu work and travel în SUA ca să facem bani echipamente de calitate. De aceea nu puteam pleca în expediții chiar în plin sezon, adică vara”, explică tânăra.

Expediții în doi: pe munte și prin viață

Au urmat vârfurile Chapaev (6.130m) şI Khan Tengri (7.010m), în 2008, în cadrul unor expediții românești. Între timp l-a cunoscut pe soțul său, Cosmin Andron, având și el în palmares numeroase expediții în Europa, America, Asia și Africa. Ba mai mult, el este și ghid montan, mountain trainer și instructor de ski.

11025150_988578821160335_3922218057851069867_n

În toamna lui 2001, împreună cu Cosmin și cu W. Yip (Marea Britanie), a încercat deschiderea unui traseu în premieră pe peretele sud-vestic al vârfului Shishapangma (8.013m), echipa ajungând până la 7.200m de unde sunt nevoiţi să se retragă. În 2013, cei doi români au reușit o premieră mondială: ascensiunea pe misteriosul GC6248, un vârf de 6.248 m situat în Himalaya (masivul Annapurna). Această expediție le-a adus prezența pe lista lungă a nominalizaților la “Pioletul de Aur” 2014, premiu acordat anual încă din 1991 de către revista franceză Montagnes și organizația Groupe de Haute Montagnes celor mai buni alpiniști din lume.

“Una este să faci expediții comerciale și alta este să deschizi noi trasee. Nu știi ce găsești pe traseu, dacă dai peste porțiuni care nu te lasă să mai înaintezi, dacă ai tot ceea ce trebuie din punct de vedere al echipamentului. Fizic și psihic este mult mai solicitant. În astfel de condțiții m-a ajutat foarte mult faptul că am făcut echipă cu Cosmin. Ne-am motivat reciproc. Am avut încredere în mișcările celuilalt. De altfel, eu nu răsuflu ușurată când ajung pe vârf. Știu că urmează coborârea. Abia întoarsă la poalele muntelui pot să văd și să accept o reușită. Cât despre “Pioletul de Aur”, noi nu ne-am clasat între primii șase, dar faptul că doi români au ajuns pentru prima dată pe lista lungă în cursa unui asemenea premiu e suficient pentru noi. Iar asta pentru că juriul ia în calcul tehnica folosită, originalitatea obiectivului ales, protejarea naturii în ceea ce privește echipamentul lăsat în urmă, etc. E un fel de Oscar al alpinismului, dacă vrei. E important să arătăm că și românii pot face performanță”, conchide alpinista.

1918378_102349013116658_1335588_n

10438414_10154583674100565_4220558044776322894_n

10451895_868796559805229_2445869710520263858_n

317222_291768250841399_586156202_n

11002500_984406648244219_2065749423251106863_n

De profesie: inginer

Deși are brevet de ghid și este conștientă că în România nu sunt suficiente școli profesioniste dedicate sporturilor montane, Cristina nu vrea să treacă de cealaltă parte a baricadei și să devină “profesor”. O sperie gândul că, din prea multă pasiune, nu ar avea destulă răbdare cu învățăceii. Drept urmare, în viața profesională de zi cu zi este inginer de instalații în construcții civile și are o firmă de proiectări în Cluj-Napoca.

“M-am angajat în domeniu încă din facultate. Part-time. Am făcut-o pentru experiență. Știam că nu o să rămân să lucrez într-o companie. Ulterior, am pornit pe cont propriu pentru că vroiam să lucrez după un program care să-mi permită să merg în expediții când și cât timp era nevoie. Așa îmi și iau proiectele, în funcție de expediții. Sunt zile în care muncesc și 20 de ore pe zi, dar pot să trăiesc din asta și pot să-mi și finanțez pasiunea. Măcar o parte din costuri”.

Din păcate, pasiunea Cristinei este costisitoare. Cu atât mai mult când vine vorba de performanță. Anul acesta a ratat o expediție pe Everest (8.848 m) din lipsă de fonduri. Costurile întregii expediții s-ar fi ridicat la circa 100.000 de euro. Ar fi fost prima româncă care ar fi urcat pe “acoperișul lumii”. Nu s-a lăsat afectat și a schimbat destinația. La finele lunii septembrie pleacă în Maroc ca să cucerească vârful Toubkal (4.165 m) – Munții Atlas.

1526442_865833050151043_610080973777845137_n

În vara acestui an, Cristina Pogăcean a fost premiată pentru responsabilitate și disciplină sportivă de către Asociația Femeilor de Afaceri din Cluj, în cadrul Galei Excelenței la Feminin.

(Anca MUREȘAN)

Tags: , , , , , , , , , ,