Tag Archives: featured

grupul-volksbank-a-constituit-un-provizion-de-62-mil-euro-pentru-pierderi-anticipate-din-vanzarea-volksbank_size9

Banca Transilvania preia Volksbank

Consiliul de Administraţie al Băncii Transilvania (TLV) a aprobat preluarea Volksbank România, contractul urmând să fie semnat miercuri, 10 decembrie. Tranzacţia vizează achiziţia a 100% din titlurile băncii.

Banca Transilvania şi Volksbank vor acţiona ca entităţi separate până la finalizarea tranzacţiei, ulterior urmând integrarea Volksbank, arată Banca Transilvania, într-un comunicat transmis Bursei.

“Încorporarea Volksbank în cadrul BT va avea loc după îndeplinirea tuturor procedurilor legale şi după solicitarea şi primirea tuturor aprobărilor necesare din partea autorităţilor competente”, se precizează în comunicat.

Tranzacţia a fost avizată marţi de către CA al Băncii Transilvania.

La finele lunii noiembrie Banca Transilvania a anunţat că negociază preluarea pachetului integral de acţiuni la Volksbank România, deţinută de grupul austriac Volksbank, DZ Bank AG / WGZ Bank AG din Germania şi BPCE din Franţa.

Volksbank România este deţinută de vehiculul VBI Beteiligungs (Austria) în proporţie de 99,99%, în contextul vânzării diviziei Volksbank International, fără subsidiara din România, către Sberbank, din Rusia. Grupul Volksbank deţine 51% din acţiunile VBI Beteiligungs, iar DZ Bank AG / WGZ Bank AG din Germania şi BPCE din Franţa au câte 24,5%.

În 2012, Comisia Europeană a aprobat planul de restructurare dezvoltat de către Österreichische Volksbanken, ca urmare a crizei financiare şi economice, în vederea restabilirii profitabilităţii pe termen lung.

În acest plan este inclusă şi vânzarea subsidiarei din România, care trebuie să se realizeze până la sfârşitul anului 2015.

Grupul austriac a vândut în acest an subsidiara locală de leasing, Volksbank Leasing România, alături de cea din Polonia, către grupul polonez Getin Holding, care a intrat pe piaţa românească la sfârşitul anului trecut prin achiziţia băncii Romanian International Bank (RIB).

Instituţia de credit a înregistrat anul trecut în România pierderi de 103,6 milioane de euro, mai mici cu 38,5% faţă de cele raportate de bancă în 2012, când au atins 168,5 milioane de euro. Majoritatea pierderilor au fost generate de provizioane.

Grupul bancar Volksbank nu a trecut testele de stres efectuate de Banca Centrală Europeană, întrucât creditele ipotecare neperformante de la subsidiara din România şi creditele imobiliare şi cele acordate companiilor în Europa Centrală şi de Est au generat un deficit de capital în valoare de 865 de milioane de euro.

În ceea ce priveşte Banca Transilvania, cel mai mare acţionar al său este Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), cu o participaţie de 14,6%. Printre acţionarii semnificativi se regăsesc preşedintele Consiliului de Administraţie al băncii, Horia Ciorcilă (5,1%), şi International Finance Corporation (IFC), divizie a Grupului Băncii Mondiale, cu 5,36% din titluri.

Banca Transilvania a avut în primele nouă luni ale acestui an un profit net de 338,13 milioane lei, în creştere cu 40,8% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, activele instituţiei de credit urcând, faţă de decembrie 2013, cu 6,2%, la 34,04 miliarde de lei.

Tags: ,
instalatii

TOP 10 meseriașii Clujului: cei mai mari instalatori

În Cluj sunt înregistrate 338 de societăți comerciale cu minim un angajat cu domeniul principal de activitate ”lucrări de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat”, potrivit Inspectoratului Teritorial de Muncă Cluj. Afacerile din top zece depășesc multe zeci de milioane de euro.

Cea mai mare cifră de afaceri realizată de o companie clujeană ce are ca principal obiect de activitate ”lucrări de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat” este de 38,1 milioane lei – potrivit datelor fiscale aferente anului 2013 ale Ministerului Finanțelor Publice – și aparține companiei controlată de omul de afaceri Gicu Gânscă: Trustul de Instalații, Montaj și Construcții Cluj. Anul 2013, însă, nu s-a dovedit cel mai prielnic pentru companie, care a terminat cu o pierdere de circa 15,8 milioane de lei. În schimb, Trustul de Instalații, Montaj și Construcții Cluj este de departe cel mai mare angajator în domeniu, cu 303 salariați cu contracte de muncă active la mijlocul acestui an, potrivit statisticilor Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) Cluj.

Poziția secundă din topul instalatorilor clujeni este a celor de la Grup Energoinstal care au realizat o cifră de afaceri comparabilă cu a liderului – 34,5 milioane lei. În schimb, Grup Energoinstal a terminat anul 2013 cu un profit de 2,5 milioane lei, potrivit Ministerului Finanțelor Publice. Compania administrată de Mircea Costin, Emil Vlad și Traian Ciubăncan avea 97 de angajați la 30 iunie 2014.

Cea de a treia afacere în domeniul instalațiilor din Cluj este a companiei Das Engeneering Grup, al cărei director executiv și cofondator este inginerul de instalații Alexandra Stoica. Das Engeneering Grup a avut în anul fiscal 2013 o cifră de afaceri netă de 21.2 milioane lei și un profit de aproximativ 205 mii lei, iar la mijlocul acestui an avea 73 de salariați.

Pyronova Is Romania a realizat cea de a patra cifră de afaceri în 2013 în domeniul instalațiilor: 18 milioane lei și un profit de circa 838 mii lei. Număr angajați la mijlocul anului curent: 35.

Poziția a cincea este a companiei Instal Expert cu o cifră de afaceri netă de 14,8 milioane lei. În 2013 compania a obținut cel mai mare profit între companiile de profil din Cluj: 2,9 milioane lei. Număr angajați la mijlocul anului 2014: 99.

Prima societate din top din afara municpiului reședință de județ este din Iclod și ocupă cea de a șasea treaptă a clasamentului: Sinai Comimpex, cu o cifră de afaceri realizată în 2013 de 8,9 milioane lei și un profit de aproximativ 340 de mii de lei. La mijlocul acestui an, aveau 28 de angajați.

Conexinstal a realizat cea de a șaptea cifră de afaceri a anului fiscal precedent: 7,6 milioane lei, și al treilea profit net: 2,2 milioane lei. Număr angajați la mijlocul anului: 30.

Poziția a opta este a companiei Megamix Comimpex, cu o cifră de afaceri de apoape 4,5 milioane lei. Profitul anului fiscal precedent al societății s-a ridicat la 344 mii lei, iar numărul de angajați la mijlocul acestui an a fost de 36.

O societate cu sediul în Stolna, Steve Impex are cea de a noua cifră de afacere a breslei:  4,2 milioane lei. Profitul a fost puțin peste 2.000 de lei, iar numărul de angajați raportat la aceeași perioadă de referință, 57.

Topul 10 este închis de o societate din Cuzdrioara, Rostar Bati, care s-a apropiat de o cifră de afaceri netă de 4,2 milioane lei în 2013. Cuzdriorenii au realizat și un profit de 654 mii lei, iar la mijlocul acesti an aveau 22 de salariați cu contracte de muncă active.

(Titus CRĂCIUN)

 

 

Tags: ,
masa_de_craciun_53784800

Buget de 1.500 lei pentru sărbătorile de iarnă. Românii rămân țară și nu fac brad natural

Românii din mediul urban alocă un buget de aproximativ 1.500 lei pentru petrecerea sărbătorilor de iarnă, la fel ca și bugetul de anul trecut, relevă un studiu de piaţă realizat de MEDNET Marketing Research Center.

Grafic 1

Cheltuilei pentru masa de Crăciun şi Revelion

35,4% dintre orășenii intervievați intenționează să cheltuiască pentru masa de Crăciun și Revelion sub 1.000 lei, în timp ce 26,4% dintre aceștia urcă ușor către bugetul mediu de 1.500 lei.

Această constanță este vizibilă și pentru cheltuielile alimentare (carne, cozonac, băuturi răcoritoare, fructe etc.), suma medie destinată acestora fiind de 602,21 lei (comparativ cu 600,76 lei în 2013).

Grafic 2

În cazul celor nealimentare specifice sărbătorilor de iarnă (ornamente, cosmetice, îmbrăcăminte, încălțăminte etc.), suma medie alocată a scăzut ușor de la 498,63 lei la 467,64 lei.

Grafic 3

Există totuși orășeni (puțin peste 20%) care ar dori să cumpere de Crăciun sau Revelion anumite produse alimentare, dar nu și le permit din cauza limitărilor financiare. Dintre acestea menționăm carnea, în special cea de curcan sau vită, peștele, dar și alimente mai scumpe cum ar fi brânzeturile „fine”/franțuzești sau „șampania mai scumpă”.

Creşte numărul celor care pleacă în concediu, dar scade bugetul alocat

 În ceea ce priveşte categoria „călătoriile/excursiile organizate în perioada sărbătorilor de iarnă”, se înregistrează o creștere a numărului orășenilor care vor pleca în concediu, dar o scădere a sumei medii alocate, de la 1.524,47 lei în 2013, la 1.149,31 lei în 2014.

Cât chletuile românii pe ieşirile în oraş

 O altă categorie de cheltuieli prilejuită de sărbătorile de iarnă este cea a „ieșirilor în oraș/la restaurant”. Pentru aceasta, persoanele intervievate intenționează să aloce, în medie, aproximativ aceeași sumă ca anul trecut (372,87 lei).

Grafic 4

Ce cadouri cumpără şi cât costă

Ca și în 2013, și în acest an, aproape 90% dintre respondenți intenționează să ofere cadouri celor dragi cu ocazia Crăciunului și a Revelionului. În acest context, în topul cadourilor regăsim articolele de îmbrăcăminte/încălțăminte, jucăriile și cosmeticele/parfumurile.  Principalele categorii de persoane către care se vor îndrepta aceste cadouri sunt membrii familiei (soțul/soția, partenerul(a), copiii, părinții, frații, surorile etc.).

Grafic 5

Suma medie pe care orășenii intenționează să o cheltuiască în acest an, pentru aceste cadouri va fi de 470,34 lei, în foarte ușoară creștere față de cea din 2013 (465,25 lei).

Grafic 6

Românii nu mai investesc în brazii de Crăciun

De asemenea, ca și anul trecut, mai mult de jumătate dintre respondenți nu vor cumpăra nici în acest an brad natural de Crăciun, preferând să folosească unul artificial. Mai mult decât atât, 7,4% dintre persoanele intervievate afirmă că NU intenționează să împodobească Bradul de Crăciun în 2014.

Grafic 7.1

 

Grafic 7.2

Cei mai mulţi rămân acasă de Revelion

În ceea ce privește Revelionul 2015, majoritatea orășenilor intervievați aleg să petreacă în țară (91%), în timp ce numai 3,5% dintre aceștia sunt dispuși să plece în străinătate.

Dintre cei care vor sta de Revelion în țară, 68,8% vor petrece alături de familie, prieteni în propriile locuințe sau ale prietenilor, 13,3% vor merge la un restaurant/club, în timp ce 13,2% vor petrece într-o stațiune montană/balneară din România

 Studiul a fost realizat pe un eşantion reprezentativ pentru Bucureşti şi oraşele cu peste 100.000 locuitori, în perioada 25 – 28 noiembrie 2014. Au fost intervievate telefonic 800 persoane cu vârsta cuprinsă în intervalul 18 – 65 ani. Marja de eroare a studiului este de ±3,46%.

 

Tags: ,
img-indice-300x163

Preţul apartamentelor a explodat la Cluj. Optimismul politic influenţează economia

Preţul mediu al apartamentelor din Cluj s-a situat în noiembrie 2014 la cel mai ridicat nivel de după criză, depăşind pragul psihologic de 1000 euro/mp, conform unei analize Blitz Imobiliare.

Astfel, vânzătorii clujeni de apartamente îşi aşteaptă cumpărătorii în prag de sărbători cu preţuri medii publice de 1.004 euro/mp, în timp ce apartamentele din Cluj plus vecinatăţi (Floreşti, Baciu, Apahida) au ajuns la nivelul de 872 eurp/mp, de asemenea cel mai ridicat nivel din acest an.

t1

Alegerile prezidenţiale au influenţat economia

“Vinovate de această creştere sunt în special apartamentele cu un grad mic de confort, de 1 sau 2 camere. Acestea au făcut un salt consistent în luna noiembrie de 10, respectiv 12 euro/mp, semn că optimismul din sfera politică a atins şi economia. Acest lucru este absolut firesc, evenimentele majore din viaţa unui stat influenţând într-un mod mai mare sau mai mic toate celelalte sisteme componente.Analiza pieţei imobiliare şi experienţa acumulată ne îndeamnă să fim rezervaţi în ceea ce priveşte acest val de creştere, părerea noastră fiind aceea că lucrurile se vor aşeza în perioada imediat următoare”, transmit reprezentanţii agenţiei imobiliare.

Preţuri pe cartiere

Topul cartierelor clujene este dominat în continuare de Centru, în această zonă înregistrâdu-se şi cea mai mare creştere a mediei preţurilor apartamentelor (+29 euro/mp faţă de luna octombrie).

t2

Apartamentele din Floresti au pierdut în medie 5 euro/mp în ultima lună, proprietăţile vânzătorilor privaţi reprezentând o concurenţă reală pentru cele ale dezvoltatorilor imobiliari.

Indicele Blitz prezintă media preţurilor publice ale apartamentelor de vânzare din Cluj, exprimată în euro/mp, ţinând cont de caracteristicile generale ale acestora: tip, zona, număr de camere. De asemenea, indicele nu ţine cont de gradul de finisare şi dotare sau de vechimea construcţiei..

 

Tags: ,
10835004_489394787869243_6254604457927676801_o_800x533

Târg de Crăciun în Cluj-Napoca. Ce cadouri poţi cumpăra celor dragi şi cât costă

Clujenii sunt invitaţi şi în acest an la tradiţionalul Târg de Crăciun din Piaţa Unirii, ce-şi va ţine porţile deschise până în seara de duminică, 21 decembrie 2014. Circa 50 de producători din zona Clujului, dar şi din restul Transilvaniei, îi aşteaptă pe vizitatori cu produse tradiţionale, ornamente de Crăciun şi podoabe ce pot face obiectul unui cadou numai bun de pus sub brad.

Reporterii catcostaclujul.ro au dat o raită pe la căsuţele de lemn din târg şi vă prezintă  lista de preţuri.

De-ale gurii

Câţiva dintre producătorii prezenţi la târg vând bucate de pus pe masa de Crăciun. Astfel, clujenii care-şi doresc carne proaspătă de porc la cina festivă pot cumpăra: ceafă afumată 48 lei/kg, piept afumat 30 lei/kg, peştişor afumat şi pecie lungă 50 lei/kg şi slană afumată între 30-40 lei/kg. Cei mai pretenţioşi pot opta pentru cârnaţi de mistreţ la 45 lei/kg.

DSC_0400_800x532

De pe masa de Crăciun nu pot lipsi fructele şi sucurile naturale. Pop Ioan a venit la Cluj-Napoca tocmai din Şomcuta Mare, Maramureş. Vinde cinci soiuri de mere cu 3 lei/kg şi face şi suc: 2 lei/200 ml sau 7 lei/litru. Mai are sirop la 15 lei, dulceaţă 10 lei/borcan şi miez de nucă la 40 lei/kg. Vizavi, un tânăr vinde must la 8 lei/litru şi miere de tei, salcâm, rapiţă şi polifloră, la preţuri între 25-40 lei/borcan.

DSC_0434_800x532 DSC_0396_800x532 DSC_0398_800x532

Am lăsat desertul la urmă, oferta fiind una extrem de variată: gogoşi-clătite-gaufre la 5 lei/bucata, halva şi ciocolată de casă 6 lei/100 gr, nuci pralinate sau mixt de alune sărate 10 lei/100 gr, susan crocant 4 lei/bucata, acadele 6 lei/bucata. Nu în ultimul rând…turtă dulce: oameni de zăpadă, brăduţi, moşi, cizmuliţe sau căsuţe 2-4 lei/bucata.

10655214_487406408068081_2498044883627114362_o_800x533 DSC_0425_800x532 DSC_0433_800x532

Ornamente de Crăciun

În mare parte hand-made şi ingenioase. Am găsit globuri din pănuşi sub formă de îngeraşi la 3 lei/bucata, la 10 lei/bucata din lână şi mărgele. La fel oameni de zăpadă croşetaţi sau fulgi-mileu. Un tânăr bine înfofolit lucrează de zor într-o căsuţă ticsită de globuri de sticlă. Le face pe loc. Mâinile îi fug după un tipar prea bine ştiut. Face din pensulă modele alambicate. Un glob mic costă 5 lei, unul mediu 10, iar unul mare 15. La cerinţa clientului, globurile pot fi personalizate.

DSC_0413_800x532 DSC_0409_800x532

 

10827895_487406781401377_6277361844851876055_o_400x600

Peste drum, o tânără vinde ornamente de pus pe masă. Un coş de lemn sau din lut cu crenguţe de brad, globuri şi lumânări costă între 15-20 lei. La două căuţe mai înfaţă se găsesc şi ornamente de agăţat pe uşă. Preţul variază în funcţie de mărime şi de cât sunt de încărcate: 20-40 de lei/bucata.

10406470_487406598068062_4321200513055861352_n_800x534

Tot la capitolul ornamente există şi varianta unor pernite şi lumânări cu levănţică, la preţuri între 12-30 lei/bucata.

DSC_0403_800x532

Haine şi gablonţuri

Clujenii cu un buget ceva mai mare pentru cadourile de Crăciun pot opta pentru veste-cojoc 250 lei/bucata, papuci de casă din piele întoarsă căptuşiţi cu lână de oaie la 80 de lei/perechea, ie 100-200 lei/bucata sau căciuli, şosete şi bluze croşetate 10-50 lei/bucata.

DSC_0431_800x532 DSC_0412_800x532 DSC_0430_800x532

Gablonţurile sunt prezent la mai toate căşuţele, fie că sunt din lemn, croşetate, din ceramică, mărgele sau cu flori în răşină. Dacă o pereche de cercei costă între 10-20 lei, medalionale şi broşele pot ajunge şi la 40 lei/bucata. Bijuteriile hand-mate pot fi achitizionate şi la set: cercei şi medalion, la 45 lei.

DSC_0418_800x532 DSC_0414_800x532

Un cadou special pentru fetiţe ar putea fi păpuşile îmbrăcate în port tradiţional, la 10 lei/bucata.

DSC_0429_800x532 DSC_0407_800x532

La Târgul de Crăciun de anul acesta au loc şi demonstraţii culinare. În fiecare joi, vineri, sâmbătă şi duminică, elevii şcolilor clujene au ocazia de a retrăi obiceiuri culinare tradiţionale la atelierele oferite de Restaurantul Memo 10.

De asemenea, în fiecare seară, pe scena din Piaţa  Unirii au loc concerte de muzică uşoară, populară şi cântece de Crăciun. Smiley,Connect-R, Delia, Hara, Cargo, Fuego, Sava Negrean Brudaşcu, Ionuţ Fulea, Dinu Iancu Sălăjanu, Aurel Tămaş, Dumitru Fărcaş, Ansamblul “Mărţisorul”, Grupul Iza, Corul bărbătesc din Finteusul Mare, Şcoala Populară de Arte “Tudor Jarda” Cluj, Opera Naţională Română Cluj-Napoca şi Corul Filarmonicii de Stat Transilvania fac parte din programul artistic.

10517659_489396654535723_3351800263457182540_o

Şi iarna aceasta pare să fie săracă în zăpadă, însă cei mici se pot distra la pationarul din piaţă. În zilele de 24-25-31 decembrie şi 1 ianurie, intrarea este liberă. În celelalte zile, o oră şi jumătate pe pationar costă 10 lei pentru copii şi 15 lei pentru adulţi, iar închiriatul de patine este 10 lei. Patinoarul este deschis zilnic în intervalul 10.00-22.00.

cdc-patinoarul-Piata-Libertatii-Cluj

Program concerte Piaţa Unirii

8 Luni

18:30 Şcoala Populară de Arte “Tudor Jarda” Cluj

9 Marţi

18:30 Adrian Ivaniţchi
Grupul Folk Clasic
Magda Puskas & Friends
Boemis Vocal Instrumental
Oana Dragomir
Ioana Mureşan
Raluca Gabriela Marinescu

10 Miercuri

18:30 Palatul Copiilor Cluj
Trupa Nightlosers

11 Joi

18:30 Concert de colinde tradiţionale
Ioana Şteţco
Irimieş Adriana
Maria Lobonţ
Ansamblul folcloric Crăişorul
Ansamblul folcloric Românaşul

12 Vineri

18:30 Score Band
Cătălin Condurache şi Sandy Deac
Hara

13 Sâmbătă

18:30 Corul Allegria
Aminda & Hazard
Cargo

14 Duminică

19:00 Concert de colinde tradiţionale
Oana Bozga
Veronica Macarie Moldovan
Andreea Ciupe
Lucia Potra
Silviu Popa
Orchestra Regal Transilvan
Ansamblul Folcloric Tradiţii al USAMV

15 Luni

18:30 Liceul Special pentru Deficienţi de Vedere
Armonia Music
Rock Academy

16 Marţi

18:30 Liceul cu program sportiv
Seara Musicomania (Big Time Production)
Concurenţii campaniei “Vreau să cânt”
Raluca Bilaţiu
Simina Popandron
Andrei Mureşan
Patricia Mărginean
Trupa VERDE

17 Miercuri

18:30 Liceul de Muzică Sigismund Toduţă
David & Six Martini

18 Joi

18:30 Ansamblul Grai Transilvănean – Colegiul Economic “Iulian Pop”
Corul Bărbaţilor din Finteuşul Mare
Corul Filarmonicii de Stat Transilvania

19 Vineri

Năstăcuţa Iuga
Ansamblul din Ghelari
Grupul Iza

20 Sâmbătă

18:30 Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă
Clubul Vedetelor Cluj-Napoca
Marius Merca
Fuego

21 Duminică

19:00 Operă pentru Cetate – Ajun de Crăciun
Opera Națională Română Cluj-Napoca
Viorica Fizesan Tudosa
Lucia Bulucz
Iulia Merca
Florin Estefan
Sorin Lupu
Lucian Duşa – pian

 

Tags: ,
cafenoar

Cafeaua de sâmbătă (IV) – Cafenoar

La Cafenoar am ajuns forțate de împrejurări, ca să zic așa, deoarece una dintre noi își dorea să mergem într-un loc mai aproape de atelierul la care avea de făcut niște drumuri. Așa că am tăiat de pe listă Mint Bistro, prima propunere serioasă (care se va materializa la un moment dat) și McDonald`s și Pralina, următoarele variante amuzante (care nu se vor materializa vreodată), și am aterizat în cafeneaua de peste drum de Palatele Széki și Babos.

Situată la etajul unei clădiri care mai adăpostește o simigerie, o farmacie și un salon de coafură, Cafenoar are neajunsul unei intrări în care tronează trei pubele de gunoi nu tocmai estetice. Lăsând la o parte mirosul de covrigi arși, care poate fi deranjant pentru cei cu nas fin și stomac mai sensibil, imaginea pubelelor îți cam strică pofta de cafea. E adevărat că într-o clădire cu mai mulți proprietari e dificil să iei decizii cu care să fie toți de acord, dar cred că dacă acele tomberoane ar fi adăpostite în spatele unui grilaj de lemn, de exemplu, toată lumea ar fi mai câștigată.

Cafeneaua în sine e frumușică. Se întinde pe suprafața unui apartament vechi, care pe vremuri avea trei camere, iar azi două, și include câteva elemente de decor care îți dau o senzație de cald și bine: pereții în cărămidă, parchetul vechi, autentic, și tâmplăria albă, de lemn, care îmbracă ferestrele. Petele de culoare albastru-gri și roșu-mac, care decorează pe alocuri pereții și se regăsesc în tapițeria scaunelor foarte comode, completează în mod fericit interiorul, iar lămpile care te duc cu gândul la picioarele unui imens păianjen aduc o notă de fun.

Dacă scaunele s-au dovedit de cursă lungă și odihnitoare, mesele în schimb ni s-au părut foarte mici. Iar asta pentru că noi venim tot timpul cu un arsenal generos de coli, creioane colorate, lipici, foarfeci, sclipici și alte ustensile de acest tip (avem două fetițe cu noi, remember?) și avem nevoie de loc să ne desfășurăm. Poate că în alte condiții nu am fi observat și nu ne-ar fi deranjat dimensiunile lor liliputane, dar așa… Tot la capitolul ‘’Am fi vrut să fie altfel’’ se înscrie aerisierea, care nu face față fumului de țigară, și muzica, pe care am botezat-o ‘’muzică de lift’’ și care era prea tare și prea de club.

Nu am vrea însă să fie altfel fata care ne-a servit și care s-a dovedit una dintre cele mai profi chelnerițe-barman pe care am întâlnit-o în ultimul an. Chit că era singura angajată din toată cafeneaua, iar mesele au fost ocupate cam în proporție de 80% în cele trei ore jumate cât am stat noi acolo, fata cu pricina a reușit să ne servească la timp și cu zâmbetul pe buze, fără să simțim vreo secundă că e aglomerată sau depășită de situație. Ne-a fost drag de ea.

Cât despre meniu, e evident că cei care l-au gândit au o problemă cu mărimea. :) În sensul bun al ideii, bineînțeles, pentru că nouă ne-a foarte plăcut că toate băuturile, începând de la cocktailuri și terminând cu cafelele, erau la dimensiunea XXL. O găselniță simpatică, cu atât mai mult cu cât erau și bune. Una peste alta, Cafenoar este locul în care, dacă se fac mici ajustări, ne-am putea duce și intenționat, nu doar întâmplător. (L.L.)

(Credit foto: pagina de Facebook Cafenoar)

 

 

 

 

Tags: , , ,
cadouri-mos-nicolae

Cât cheltuie românii pe cadourile de Moş Nicolae. Ce cumpără

 Bugetul alocat de români achiziţionării cadourilor de Moş Nicolae va fi, la nivel declarativ, de 294 lei, fiind similar cu cel de anul trecut (290 lei), conform datelor celui mai recent studiu de piaţă realizat de MEDNET Marketing Research Center.

Aşadar, aproape 50% dintre persoanele intervievate intenţionează să aloce pentru această ocazie o sumă cuprinsă între 100 şi 250 lei, în timp ce aproape 30% vor cumpăra cadouri de până în 500 de lei.

Grafic 3

Conform studiului, în aproape 80% dintre familiile orășenilor intervievați va poposi Moș Nicolae pentru a aduce cadouri copiilor cuminți și nu numai. Comparativ cu anul trecut, bazinul celor care intenționează să cumpere cadouri cu această ocazie este constant, neînregistrând creșteri sau scăderi semnificative din punct de vedere statistic.

Grafic 1

Ca tendință, Moș Nicolae va aduce în ghetuțe daruri diverse, cele mai întâlnite fiind dulciurile și jucăriile.

Comparativ cu anul trecut a scăzut numărul celor care le cumpără celor dragi articole vestimentare, acestea fiind oferite cadou cu ocazia Crăciunului, și a crescut numărul celor care s-au orientat către alte categorii de cadouri cum ar fi cărțile.

Grafic 2

Studiul a fost realizat pe un eşantion reprezentativ pentru Bucureşti şi oraşele cu peste 100.000 locuitori, în perioada 25 – 28 noiembrie 2014. Au fost intervievate telefonic 800 persoane cu vârsta cuprinsă în intervalul 18 – 65 ani. Marja de eroare a studiului este de ±3,46%.

 

Tags: ,
cosmin podut

Și-a transformat hobby-ul în muncă și a creat o afacere la înălțime

Spune că nu a dat ascultare zicalei”Să nu îți faci din hobby meserie”. Pentru că se pierde hobby-ul. Dar a fost printre pionierii unei meserii extrem de riscante. Fie că ridică turnuri de măsurare a vântului ori vopsește turlele celor mai înalte biserici, admite că pentru meseria aceasta nu îți trebuie nebunie, ci o doză de frică.

”Dacă ai o doză de nebunie stai acasă, ai ce ce căuta în meseria asta!, spune Cosmin Poduț, unul dintre pionierii alpinismului utilitar din Transilvania. În 2003 pune bazele Escalada Group, firmă ce a ajuns să primească spre execuție comenzi de la ”banalele” montări de panouri publicitare până la lucrări extrem de complexe pe vârfurile munților.

fidi 2

Alpinist și speolog de multă vreme, Cosmin Poduț a simțit piața și pornește la drum împreună cu un văr de-al său, ”nu de la zero, ci de dedesubt”. ” A fost extrem de greu la început. Am început cu tăieri de copaci dar la modul greu, cu joagăr, cu fierăstrău și secure, neavând drujbe la vremea respectivă. Asta se întâmpla cam prin 2000. M-am asociat cu un văr de-al meu, tatăl lui ne-a dat mașina lui, o Dacie veche din 1970, din același timp cu mine.  Era galbenă, cu faruri pătrățoase, care aproape că îi săreau la fiecare frână. Voichița am botezat-o. Tot timpul se strica, tot timpul eram cu cheia în mână, am învățat și mecanică de nevoie. Apoi am luat și o drujbă împrumut. Și mai aveam echipamentul nostru de escaladă, care însă nu era chiar potrivit pentru lucrul la înălțime, pentru că sunt alte sisteme. Dar a mers, cu acelea am început. Escalada noi o practicam demult, de pe vremea cealaltă. Practicam alpinismul, speologia.Dar este o vorbă superbă printre români: ”Să nu îți faci din hobby meserie”. Am ascultat noi până la un punct, dar nu până la capăt, căci până la urmă ne-am făcut meserie. Dar se pierde hobby-ul. Făcând alpinism utilitar te cam saturi de corzi, de hamuri, de bucle, carabiniere. Așa că foarte rar mai ies la cățărat: pe la memoriale sau când am obligații”, spune Cosmin.

fidi 3

Când au pornit, au fost printre primii. ”Am fost primii, într-adevăr. Am fost și autodidacți: nu existau pe vremea aceea cursuri, școli. Experimentam până ne ieșea. A fost extrem de greu. Primul an am avut o cifră de faceri de cam 100 de milioane de lei din care mult a mers pe reparațiile la ”coaja” aceea și am reușit să cumpărăm drujba aceea pe care o împrumutasem. Am dat pe ea, atunci, 20 de milioane, o sumă exorbitantă. Ne-am mai luat niște corzi, echipament și am mers mai departe. Din 2003 până în prezent am ajuns la ajuns, ca firmă de alpinism utilitar, să avem cel mai tare parc logistic dintre societățile de profil din Transilvania: mașini noi, camion, echipament de ultimă generație de alpinism utilitar, grup electrogen, drujbe, scule. Facem montaje în vârful muntelui, am avut montaje la 1.600 apoi la 2.000 de metri altitudine datorită logisticii pe care o deținem. Am ajuns să avem un atelier dotat cu tot ce înseamnă aparate ce le folosim în montaj la mare altitudine și investim în continuare”, afirmă fondatulul Escalada Group.

fidi bun

Turnurile de monitorizat vântul

După mai bine de un deceniu de Escalada, Cosmin Poduț povestește și unde a greșit. ” Cred că sunt în măsură să dau și un sfat celor ce vor să se apuce de o astfel de treabă: să țină cont de corectitudine, promtitudine și să știe să-și recunoască greșelile. Doar așa poți merge mai departe. Nu poți pasa pe altul greșelile, trebuie să ți le asumi. Dacă greșești, îți asumi și plătești. Și eu am pățit și am plătit. A fost o lucrare mare pe care am făcut-o de la zero și nu am câștigat niciun ban. A fost vina mea, recunosc.  A fost o lucrare cu un partener neamț. Trebuia să montăm niște turnuri de măsurat vântul, pionierat în România. Era după un proiect nemțesc, altfel cred că nici nu acceptam. Piesele pentru turnuri erau produse în Croația. Și la un moment dat ne-am confruntat cu o situație specială. Noi nu făceam fundațiile pentru turnuri. Le făcea altcineva. Cei ce au făcut fundația, însă, au făcut niște greșeli. Noi, românește, am continuat greșelile lor, când trebuia să mă opresc și să zic că nu merg mai departe până când nu refac fundațiile. Eram pe vârf de munte, era un octombrie brumos și friguros, ne-am grăbit și am trecut cu vederea problema de la fundație și s-a întâmplat accidentul. Un turn echipat în valoare de 22.000 de euro s-a prăbușit după ce l-am montat. Și mi l-am asumat. Partenerul neamț a venit în țară pentru acest lucru. Trebuia să montăm mai multe turnuri. Și neamțul a spus: ”Dacă primul turn mi s-a prăbușit, cum o să mai investesc în celelalte?”. I-am explicat situația, mi-am asumat greșeala și pierderea. Neamțul a rămas interzis. Nu-i venea să creadă că nu am dat vina pe cei dinaintea mea. Da, cei dinaintea mea, cei cu fundația, au greșit, dar a fost vina mea că am persistat în acea greșeală. Așa că am făcut un pact cu partenerul german. Am montat încă două turnuri gratis. Și totuși a fost drăguț: mi-a plătit cheltuielile cu personalul – cazarea și mâncarea – și motorina. Practic, am făcut muncă patriotică, dar la final am fost mulțumiți toți: eu, că m-am învățat minte. Nu a trebuit să scot bani din buzunar, dar am făcut două turnuri gratis: unul la Vârful Negru, în Retezat, și unul pe Vârful Șureanu. Apoi neamțul ne-a recomandat la o persoană din Sebeș care are stâlpi de măsurare a vântului iar noi facem monitorizările și mentenanța”, rememorează Cosmin Poduț.

fidi stlp 1

Dealtfel, povestea turnurilor este cea mai grea lucrare realizată în condiții extreme. ”Turnurile aceastea de măsurat vântul au fost și cele mai dificile lucrări pe care le-am avut. Ele, de principiu, sunt concepute pentru zone mult mai joase. Noi le-am monat în condiții extraordinar de grele, în vârf de munte, unde vântul bătea în rafale extrem de puternice. Vă dați seama că aceste turnuri au o bază triunghiulară de 35 de centimetri pe fiecare latură și așa merg până la 80 de metri înălțime. Deci se mișcau grozav cu noi cocoțați în vârful lor. Când ajungeam acasă după o săptămână de montat turnuri, stăteam la masă și încă mă clătinam, sințeam vertij, tangajul acela din vârful turnului. Au fost lucrări extrem de riscante, amplificate de vremea extremă: îngheța, se depunea gheață pe turn, trebuia să o spargem. Turnul era calculat să reziste, să spunem, la o tonă și jumătate, iar el se încărca cu zece tone de gheață, pe care trebuia să o batem jos. A fost groaznic, dar am avut așa, un sentiment de respect pentru lucrările acelea”, spune alpinistul clujean.

fidi stal 2

Povestea turlei

Însă cea mai mare spaimă nu a fost la turnuri. ” Nu mă consider un ins fricos, dar la o lucrare mi-a fost frică. Am avut de vopsit una dintre cele mai înalte biserici din Transilvania, în Sângeorz Băi. Are 58 de metri la vârful crucii. Trebuia vopsită înclusiv crucea. Biserica era construită undeva pe la mijlocul secolului al XIX-a, cu o turlă foarte țuguiată, iar crucea era fixată pe două țevi cât țigara. Și avea și patru metri. Trebuia urcat și pe cruce. În general, de la vânt, crucile bisericilor mișcă. Dar nu asta era problema. Ci faptul că mișca toată turla. Eram cu asociatul meu, Mihai, în vârf, și mă gândeam ”Se duce crucea, o țin, se duce colegul meu, îl țin, că era asigurat de mine, dar dacă se duce turla cu totul, căci eram asigurat de turlă”. De la construcție nimeni nu a mai umblat la structura turlei, la tablă, de altfel una extraordinară. Dar mișca turla aceea….În fine, am vopsit-o, am scăpat teferi. Dar atunci am simțit frică”, își amintește Cosmin.

fidi 1

Primul strat de vopsea. Și singurul

Când au avut de vopsit clădirea Metro din Cluj, le-a ieșit perfect de la primul strat și nu i-au mai lăsat să dea și cu al doilea. ”Ne-am cumpărat de la un tip din Timișoara un pistol profesional de vopsit, un Wagner. Timișoreanul mi-a trims pe încredere pompa în Cluj, atunci aveam de vopsit integral clădirea Metro din Cluj. Avea termene de finalizare prin contract, două straturi de vopsea. Dacă vopseam clasic, îmi lua cinci ani, cred. Pompa accea ce am luat-o de la timișorean a fost 5.000 de euro pe care nu-i aveam. I-am spus că la prima tranșă încasată după primul strat îl plătesc și a fost de acord. Zis și făcut: termin primul strat de vopsit cu noul aparat vine un audit de la București, se uită, spun că a ieșit perfect. Eu: ”Stați, că e doar primul strat”. Dar ei au fost foarte mulțumiți de cum a ieșit, au făcut retur la un camion de vopsea, m-au plătit și banii aceia i-am dat omului din Timișoara. Dacă nu era perfect primul strat și trebuia să îl dau și pe al doilea, câștigam și eu ceva. Așa am ieșit pe zero. Dar e un lucru extrem de important să lucrezi serios”, spune fondatorul Escala Group.

fidi arb

Cele mai multe comenzi, din publicitate

Din cifra de afaceri a firmei, mai mult de jumătate vine de la contractele cu companiile de publicitate, pentru care montează pe panori ori pe plădiri diverse materiale publicitare. ” Cam 60% din cifra de afaceri – care a crescut an de an – o reprezintă contractele cu publicitarii. Am ajuns la nivelul la care clientul ne dă comanda pe calculator și vine la final și vede rezultatul. Sigur, clientul se ocupă de avizepentru că e o înteagă tevatură să obții, azi în Cluj, un aviz pentru un panou, pentru o reclamă montată. Sigur că multă lume încearcă să facă alpinism utilitar. Dar e greu, trebuie să fii meseriaș ca să îl poți face. Să stai doar în coardă atârnat pe o băncuță să speli un geam la un sediu de bancă se poate pricepe oricine. Noi evităm spălatul geamurilor. E pentru domnișoare, nu e muncă de bărbați”, susține Cosmin.

Aceeași angajați de 10 ani

Lucrează și în construcții acolo unde nu se poate pune schelă, dar și la toaletări de arbori masivi. ”Nu nebunia trebuie să te determine să alegi meseria asta. Din contră. Toată lumea îmi zice că trebuie să fii nebun să faci treaba asta. Deloc, ba din contră, le spun tuturor: care aveți o doză de nebunie stați acasă, nu aveți ce căuta în meseria asta! În meseria asta trebuie să fii super lucid, extrem de conștient, să ai și o doză de frică. Noi, în firmă, cu băieții, lucrăm la două corzi – adică dublă asigurare. Știți că au fost două accidente în ultima vreme, unul în Cluj și un altul în Dej, mai acum o săptămână, cu un băiat de 21 de ani care lucra la coardă simplă și i s-a desfăcut coarda.  Dacă ar fi avut două corzi era bine acum. Celălalt, din Cluj, la fel. S-a grăbit, deși avea la el a doua coardă, dar nu și-a mai pus-o. Îi lua două secunde să își pună asigurarea și pe a doua coardă. În meseria asta nu trebuie să fii cocoș. Trebuie să ai o doză de frică.  Noi suntem patru care lucrăm. Toți cu carte de muncă, cu protecția muncii la zi, cu atestate în domeniu – atât personalul cât și firma. Am momente când se aglomerează foarte mult când am mai mulți clienți deodată și atunci simt nevoia că ar trebui să fim mai mulți. Dar am aceeași angajați de 10 ani de zile. Suntem deja o familie. Avem mare încredere unul în altul.Ceea ce e foarte important, pentru că viața ta poate depinde de partenerul tău și invers.  Am trei copii acasă deci trebuie să am încredere cu cine intru la muncă”, conchide Cosmin Poduț.

(Titus CRĂCIUN)

Tags: ,
1912395_663861147044930_5774960555134929641_n

Artă şi business. Poveste de Cluj cu vitrine şi mese ce spun poveşti

Artă şi business. Multe voci ar cataloga această alăturare de cuvinte drept o contradicţie în termeni. Puţine i-ar da o şansă, iar în acest caz discuţiile s-ar concentra, cel mai probabil, pe cercurile elitiste de peste graniţe. Nimic mai fals. O poveste de Cluj are să o demonstreze.

Proprietarii de localuri şi magazine au înţeles că succesul business-ului este legat în mare parte de concept şi prezentare. Au realizat apoi că elementul cheie dintre produs şi lumea de dincolo de prag, de afară, este vitrina. Acesta este şi cazul magazinului cu instrumente de scris şi accesorii de lux “deScris Penshop”, de pe strada Universităţii. Printr-o strategie isteaţă de marketing, de câţiva ani, a început o joacă cu trecătorii: o poveste ilustrată.

Aşa s-a ajuns la Cristina Barsony, o tânără artistă din mâna căreia ies desene de o sensibilitate aparte. Nu a terminat Arte şi nici nu are vreo dimplomă în domeniu, dar talentul ei reuşeşte să fure ochiul trecătorului.

“S-a plecat de la rebrand-uirea magazinului, o acţiune prin care să fie promovate instrumentele de scris. Şi ce era mai simplu decât să folosesc câteva instrumente direct pe vitrina magazinului. Povestea ilustrată se derulează în episoade ce încep în momente cheie ale anului: de Sfântul Valentin, la început de primăvară, de TIFF, vara, în septembrie când începe şcoala, la fel în octombrie când vin studenţii şi de Crăciun”, îşi începe Cristina poveste.

10686927_702441736493267_5459181648663081716_n

10608302_715424265195014_8081597148368337925_o

10427349_702441856493255_203272994171294782_n

 

1450963_702441666493274_8449040959474136584_n

Îi place să creeze povestea vitrinei pentru că are mână liberă şi astfel poate să-şi pună amprenta personală, dar şi pentru că această muncă este un experiment social pentru ea.

“A fost pentru prima dată când mi-am dus arta-n stradă. Îmi aduc aminte că pentru începutul de şcoală am ales să umplu vitrina cu formule matematice. Lumea se oprea să facă poze. A venit şi o profesoară de matematică, care după ce a a contemplat puţin lanţul meu de numere şi radicali mi-a spus că am strecurat câteva greşeli. Este un sentiment aparte când lucrezi în faţa oamenilor, pe o suprafaţă mare. Eu desenez totul din mână. Nu folosesc programe care să-mi faciliteze munca”, punctează tânăra.

10689511_760332494012786_9062437730363303739_n

 

10440683_679710078766433_6544282727124878108_n

De Cristina au auzit şi cei de la Mint (despre povestea lor am scris AICI). De săptămâna trecută, un Ren îmbrăcat într-un pulover cu dungi îi invită pe clujeni la masă în locul în care “mâncarea aduce prietenii împreună”.

1486638_377604105729464_26249580774438299_n 10599549_377604072396134_3087123880671004224_n

Un alt proiect de suflet al Cristinei a fost lucrarea din Zorki-Photo Café. De această dată povestea ilustrată s-a mutat în interior. Ca să o “citeşti” pe toată e nevoie de 24 de vizite Iar asta deoarece, fiecare blat de masă prezintă un episod cu un el şi o ea ( în alte cuvinte, o metodă creativă de fidelizare a clientului). Trei însă sunt speciale; îl au drept personaj chiar pe proprietarul localului. Dar o să vă lăsăm pe voi să le descoperiţi.

10653339_663861197044925_2931420838219157234_n 10516844_663861177044927_4481972846562666966_n 10393963_663861230378255_2306265372511412013_n

“Proiectul a fost o adevărată provocare pentru mine; 24 de episoade în care să nu repeţi cadre nu sunt tocmai uşor de realizat. Reuşeam să fac cam 3 mese pe zi, dar la gândul că munca mea poat aduce un zâmbet pe faţa oamenilor veniţi la cafea a fost un factor motivant”.

Dacă până de curând nu ştia dacă poate să trăiască din ilustraţie, aceste proiecte i-au dat Cristinei speranţă. “Lumea care nu are legătură cu domeniul artistic are şansa să ne cunoască şi să afle că munca noastră nu se rezumă la o lucrare abstractă. Arta poate fi dusă în stradă în felurite moduri. Este o şansă de supravieţuire, chiar dacă formularea pare forţată, atât pentru artişti cât şi pentru business-uri. În timp ce noi câştigăm o sumă de bani ce ne poate permite un răgaz de timp în care să ne ocupăm de proiecte personale, ei primesc identitate. Suntem încă la început de drum, dar dacă ne luăm în serios o să existe un liant puternic între cele două lumi. Spun asta pentru că am avut parte şi de câteva ţepe. Lumea nu are un concept şi atunci trebuie să vin eu cu idei. Pentru asta fac mai multe schiţe, care sunt ulterior discutate şi poate ajung să fie puse în practică sau nu. Ei bine, mulţi nu înţeleg de ce trebuie remunerate şi aceste probe. Pentru mine înseamnă ore de muncă, ore în care aş fi putut face orice altceva ”, conchide tânăra.

Talentul Cristnei vorbeşte însă prin protofoliul stufos: a ilustrat trei cărţi pentru copii “Povestea hipopotamului de pluş”, “Vivi şi copacul roditor” şi “Poveşti cu nasturi”. A jucat un rol important în cadrul proiectului “Clujul meu, Clujul tău”, a bifat o colaborare pentru numărul de Cluj DOR (n.red Decât o Revistă) şi a lucrat cu agenţia Leo Burnett la o campanie cu cărţi poştale ilustrate pentru BRD.

10487450_613923728705339_1148331197137915128_n 1450752_493043610793352_979807226_n

 

RTEmagicC_portrete_cristinabarsony.jpg RTEmagicC_bicicleta-web.jpg

Mai multe lucrări semnate Cristina Barsony puteţi vedea AICI.

Tags: ,
electrogrup

Meseriașii Clujului: cele mai mari afaceri din lucrări electrice

Piața instalațiilor electrice este una destul de fragmentată în Cluj existând 243 de societăți care au drept cod CAEN principal această activitate. Dacă majoritatea sunt sociatăți cu până în 4-5 angajați, există și câțiva mamuți.

Loc Companie Cifră de afaceri netă 2013 Profit / pierdere 2013
1. EnergoBit 399 milioane lei Profit 36,9 milioane lei
2. Electrogrup 186 milioane lei Profit 24,2 milioane lei
3. ELM Electromontaj 47 milioane lei Pierdere 7,1 milioane lei

 

”Lucrări de instalații” electrice este codul după care realizăm topul celor mai mari afaceri clujene din domeniu. De departe cea mai mare afacere din domeniu aparține celor de la EnergoBit, care au realizat în anul fiscal 2013 o cifră de afaceri de aproape 400 de milioane de lei. Profitul obținut a fost de 36,8 milioane de lei, conform informațiilor de pe site-ul oficial al Ministerului Finanțelor Publice. Potrivit statisticilor Inspectoratului Teritorial de Muncă Cluj, la mijlocul acestui an EnergoBit avea 310 angajați cu contracte de muncă active. Compania a fost înființată în 1990 de către trei tineri ingineri: Ștefan Gadola, Peter Pal și Ioan Socea, fiind specializat în domeniul echipamentelor şi lucrărilor pentru industria energetică. În prezent, EnergoBit Group adăpostește sun umbrela sa 17 companii. Fondul polonez de investiţii Innova Capital a preluat, la finalul anului 2012, 53% din capitalul EnergoBit.

Cea de a doua afacere din domeniu este a fraților Teofil și Simion Mureșan: Electrogrup. Compania a realizat o cifră de afaceri de 186 milioane de lei în 2013, iar anul fiscal a fost încheiat cu un profit de 24,2 milioane de lei. La mijlocul acestui an, Electrogrup avea 257 de angajați. Afacerea a pornit în 1997 în apartamentului lui Teofil Mureșan iar acum compania derulează proiecte complexe la nivel național.

Pe cea de atreia treaptă a podiumului îi regăsim pe cei de la ELM Electromontaj Cluj, cu o cifră de afaceri de 47 de milioane de lei în 2013. Înființată în 1949, în 1991 devine societate pe acțiuni cu capital de sat iar în 1994 se privatizează. Din 2010 intru sub umbrella EnergoBit Group. Anul trecut nu a fost foarte prolific pentru ELM Electromontaj, societatea raportând I pierdere de circa 7,1 milioane lei. La mijlocul acestui an în societate existau 122 de angajați.

A patra afacere în domeniul lucrărilor de instalații electrice estea IMSAT Service Cluj, cu o cifră de afaceri de 44 de milioane de lei realizată în anul fiscal precedent și un profit de aproximativ 483 mii lei. La IMSAT Cluj lucrau, la mijlocul acestui an, 51 de salariați.

Pe poziția următoare se regăsește compania General Security, specializată în lucrări cu sisteme de protective. Societatea a realizat o cifră de afaceri de de 20,7 milioane de lei și un profit afferent anului 2013 de 2,7 milioane lei. La mijlocul anului avea 37 de salariați.

Cea de a șasea poziție a topului este a celor de la Electroplus care au avut o cifră de afaceri netă de 20,3 milioane lei. Profitul net a fost de circa 30 de mii de lei iar numărul de angajați la mijlocul aestui an – 73.

Îi succede Most Serv, cu o cifră de afaceri netă de 9 milioane lei. 2013 a fost încheiat de companie cu un profit de 96 de mii de lei. La mijlocul anului, Most Serv avea 76 de angajați.

Poziția a opta este a companiei Electro Energetica, în dreptul căreia, pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice regăsim o cifră de afaceri de circa 8 milioane de lei. Compania a terminat pe profita nul trecut: aproximativ 187 de mii de lei.

Cu o cifră de afaceri netă de 7,2 milioane lei în 2013, Electroconstrcția ELCO Cluj se află pe cea de a noua poziție a topului. Anul trecut a aduc companiei un profit de circa 7.600 de lei. La mijlocul anului avea 36 de angajați.

Top 10 companii clujene cu domeniul principal de activitate ”lucrări de instalații electrice” este închis de o companie din Dej, Invest Servicii Comerciale, cu o cifră de afaceri netă de 7 milioane de lei în 2013. Anul s-a dovedit unul reușit, compania terminându-l cu un profit de 1,1 milioane lei. Dejenii aveau 46 de angajați la mijlocul acestui an.

(Titus CRĂCIUN)

(sursa foto: electrogrup.ro)

Tags: ,
foto rix chira

3 în 1 Decembrie

EDITORIAL

Și las Ardealul la final, tocmai pentru nu Ardealul a fost în aceste zile vedeta.

Cronologic a fost întâi Moldova. Adică ieri, când s-a votat: azi, de 1 Decembrie am aflat cea mai probabilă configurație a puterii: va fi pro Europa. Ce au făcut moldovenii – nu credeam că voi ajunge ziua – mă fac mândru. Cu rușii pe ei, cu Ucraina în război, cu o masacrantă propagandă a ”soarelui ce răsare de la răsărit” și, în fine, cu o istorie mult mai mult sub ei decât alături de noi, deci cu toatele premizele reușitei creaționismului sovietic al „omului noi”, au rupt manualul fals de istorie. Au votat copiii împotriva părinților lor. E prima asemănare cu ce a declanșat strada Clujului. Diferența e că ei nu sunt în NATO ori EU, iar acolo comunismul nici măcar nu s-a disimulat. E tot așa de pe vremea sovietelor. Iar noi, la Cluj, suntem bățoși că am reușit să trezim o țară ce nu are ghinionul Moldovei. Cum ar trebui să se simtă ei?

Doi. Am văzut astăzi 25 de fotografii. Din vechiul Regat. Și iar – nu credeam că voi ajunge ziua – dar mi s-a ridicat părul pe brațe. Gara Buzău, gara Râmnicu Sărat, gara Focșani, gara Sinaia, gara Ploiești Sud. Mii de oameni, mulți îmbrăcați în costume populare și cu Steagul Regal în mâini au venit în gările pomenite să salute Familia Regală în periplul ei. Oamenii s-au călcat în picoare, s-au fost cordoane de jandarmi, dar multe, multe flori și steaguri regale. Și probabil, un viitor al României călătorind cu trenul regal.

Și trei: asta e din Ardeal, de la Alba Iulia. Au fost două silogisme care îmi provocau greață în ultimii 25 de ani și nu pricepeam de ce. Azi am priceput. Este vorba despre ”unitatea națională” și despre ”redescoperirea și reconstrucția încrederii”. Și am priceput de ce mă deranjau: pentru că, de fiecare dată, erau spuse tot acolo, frumos, cu dicție și înflăcărare, aproape pornografic. Rostite cu o dicție asemeni pulsului unui mort, căci așa ”vorbește” și ”făptuiește” (sper!) neamțul, mi-au părut că își recapătă sensul. Iar sensul lor e frumos. Și greu.

La mulți ani, români!

(Titus CRĂCIUN)

(sursa foto: Rix Chira)

Tags: ,
Grup-informare-Psihiatrie

Pe strada Neagră se repară destine. De 14 ani luptă cu adicţiile

Pe strada Neagră se repară destine. De 14 ani încoace. În spatele porţii albastre de fier, de la numărul 5, mii de persoane au învăţat de-alungul timpului cum să-şi ţină în frâu dependenţele. Au primit o a doua şansă la viaţă prin intermediul programul “Sfântul Dimitrie Basarabov”, program ce funcţionează sub egida Asociaţiei Filantropice Medical-Creştine ‘Christiana’ Cluj, în cadrul unui parteneriat dintre Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului şi Centrul Misionar Creştin Ortodox din S.U.A.

Strada Neagră este pitită în centrul oraşului, la câţiva zeci de metri de forfota Campusului Studenţesc “Hasdeu”, la egală distanţă de unităţile medicale de pe Clinicilor. Aici însă e linişte deplină. O fi de vină prima ninsoare din iarna asta. În spatele porţii albastre de fier, de la numărul 5, câţiva bărbaţi cu urme adânci brăzdate pe chip fumează. Tot în linişte. Urmăresc cu ochi curioşi faţa nouă ce trece pragul curţii. Parcă ar vrea să nu fie observaţi. Chipul li se luminează şi salută politicos când în pragul uşii apare Nicoleta Amariei, unul din asistenţii sociali datorită căruia acest program continuă să existe.

Facem un tur al clădirii pentru că aici funcţionează şi Centrul de zi “Casa Albă”, locul în care cei ce se află în recuperare vin să socializeze şi să-şi umple timpul. Pentru mulţi este “acasă”: prima încăpere pe stânga a fost transformată într-o mini-sufragerie, cu o masă lungă pe mijloc şi un televizor pe colţ. În capătul curţii, la subsol, există un atelier unde se derulează activităţile de terapie educaţională. De el este responsabil Ucu Ghete, consilier de egali (n.red. consilierii de egali sunt foste persoane cu adicţii, abstinente de mai mulţi ani, care în prezent lucrează în cadrul programului). Pe domnul Ucu îl găsim în camera alăturată ce serveşte drept bucătărie. Lucrează la câteva obiecte de lemn ce pot fi transformate în cadouri de Crăciun: un brăduţ şi o cruce suport de lumânare. Cândva, centrul avea şi o curte generoasă unde, regulat, erau organizate picnic-uri. Un proces pierdut a înjumătăţit spaţiul, iar acum este loc doar de o masă şi câteva scaune pe post de terasă.

Centrul-de-zi-Casa-Alba-300x225

“Centrul este deschis zilnic pentru oricine vrea să vină şi să continue recuperarea. Singura regulă este să nu fie sub influenţa alcoolului sau a drogurilor. Mulţi din cei ce vin aici nu au altundeva unde să meargă, nu mai au pe nimeni. Aici pot să-şi petrească timpul liber şi să se simtă utili, să socializeze şi să înveţe să se reintegreze în societate. După ani de rătăcire, unii nu mai ştiu cum să aibă o conversaţie, cum să vorbească cu o femeie sau cum să-şi facă prieteni. Zilnic, la prânz, există întâlniri ale alcoolicilor anonimi, dar şi grupuri motivaţionale”, explică Nicoleta Amariei

Călătoria sinuoasă a procesului de recuperare începe însă în spatele primei uşi albe de lemn, pe stânga. Primul pas este să conştientizezi că ai o problemă – indiferent că este vorba de alcool, droguri, mâncare, jocuri de noroc sau adicţie pentru pornografie – şi să baţi la uşă. Dincolo de prag stau întinse mâini gata să ofere ajutor. Aici l-am întâlnit pe Richard Regian, şi el consilier de egali, care caută în Piaţa un apartament de închiriat pentru un tânăr ce urma să se mute la Cluj pentru a urma procesul de recuperare. În spatele unui monitor de calculator, Claudia Varga, asistent social, pune la punct ultimele detalii pentru concertul de binefacere “Speranţă de Crăciun”, ce va avea loc în 10 decembrie, la ora 18, în Sala Mare a Primăriei Cluj-Napoca.

afis-concert-2014-A4-1024x723

Tot aici se află şi biroul Nicoletei. Seamănă mai mult cu o bibliotecă. Pereţii sunt tapetaţi cu rafturi pline de cărţi şi broşuri. Unele nu au mai încăput şi stau stivă pe jos şi pe scaune. “E nevoie de ele. Îi ajută. Citesc şi înţeleg ce se întâmplă cu ei. Avem aici lucrări care nu se găsesc nicăriei altundeva în România. Am tradus materiale primite din SUA, le-am printat cu fonturi mari ca să poată citi şi cei ce nu au ochelari. Am făcut şi casete audio pentru cei ce nu ştiu să citească. Să nu uităm că vorbim de oameni cu situaţii aparte, iar majoritatea provin din medii defavorizate”.

Este momentul să detaliem cursul procesului de recuperare.

Programul “Sfântul Dimitrie Basarabov” a fost iniţiat în 2001 de Floyd Frantz, un ortodox de origine americană, licenţiat în psihologie şi consilier în adicţii.

În România a venit prima dată în anul 1998, ocupându-se, în calitate de asistent social, de tinerii care trăiesc în număr mare pe străzi în România. La putin timp după aceasta, a revenit în România, unde a sustinut un training pentru sistemul de penitenciare din tara noastră pe tema dependentei de alcool. Desi a fost solicitat să se ocupe de un proiect în domeniu pe termen lung, a fost nevoit să se întoarcă în SUA. Acolo s-a apucat să studieze practic problemele pe care le întâlnise în România. În anul 2000 avea deja contacte cu Centrul misionar crestin-ortodox “St. Augustine“ din Florida, astfel încât în anul 2001 a initiat programul „Sf. Dimitrie Basarabov“.

Programul abordează ca metodă de lucru modelul Minnesota, o abordare bio-psiho-socio-spirituală în recuperarea din adicţii.

În primă fază, cei ce accesează programul sunt evaluaţi pe cele patru axe. Mai exact: cât este de grav consumul, care sunt probleme din sânul familiei, cât de puternică este motivaţia personală, există sau nu probleme de probaţiune etc. Dacă există risc de sevraj, persoana este internată în spital (n.red. sevrajul de la alcool poate fi mortal). Dacă spitalizarea nu este necesară, se caută soluţii pentru a scoate persoana din mediul vicios. Există posibilitatea unor centre rezidenţiale (n.red. Târgu Mureş şi Sibiu, însă costurile sunt destul de ridicate) sau se caută chirii temporare, o lună-două. Urmează programul ambulatoriu: identificarea alternativei de recuperare adecvată fiecărei persoane, precum şi negocierea unui plan de tratament individualizat; educaţie cu privire la conceptul de boală al alcoolismului, dependenţa încrucişată, aspect spirituale ale recuperării, HIV/SIDA; formarea şi exersarea de abilităţi de prevenire a recăderii; facilitarea integrării în grupurile de ajutor mutual; consiliere familială, etc.

Toate serviciile sunt gratuite.

Cei 4 asistenţi sociali şi cei 3 consilieri de egali angrenaţi în program duc lupta anti-adicţii şi mai departe. Clinica de Psihiatrie II Cluj-Napoca, Sanatoriul de Pneumoftiziologie Savadisla, Spitalul Judeţean de Boli Psihice Cronice Borşa sunt destinaţii pe care le vizitează regulat şi unde informează pacienţii cu afecţiuni relaţionate consumului abuziv sau adictiv de alcool sau alte droguri cu privire la existenţa programelor de consiliere şi sprijin în menţinerea abstinenţei. Nu în ultimul rând, echipa de la Cluj a pregătit personalul centrelor deschise la Iaşi, Bistriţa, Zalău, Craiova, Bucureşti şi Constanţa.

Întrebată despre cele mai îngrijorătoare situaţii cu care se confruntă în ultimul timp, Nicoleta a dat două exemple: dependenţa de plante etnobotanice şi alcoolismul în rândul tinerilor ce lucrează în multinaţionale.

“Problema consumului excesiv de alcool este tot mai frecvent în rândul tinerilor ce fac parte din lumea bună. Spre exemplu, cei ce lucrează în multinaţionale. Lucrează mult, stresul este mare, iar după servici ies la o bere ca să se destindă. În timp, ieşirile acestea sunt zilnice şi cantitatea de alcool consumată este considerabilă. Simtome pe care în urmă cu 10 ani le observam la persoane de 40 de ani, azi le văd la tineri de 30 de ani”, explică Nicoleta Amariei.

Pentru a reduce acest fenomen, din septembrie 2013, funcţionează „Merit o şansă – Proiect de informare, evaluare şi consiliere pentru angajaţii cu probleme de abuz şi dependenţă de alcool şi alte droguri”. “Mergem în companii, informăm şi oferim consiliere individuală celor ce ne cer ajutorul. Am avut destul cereri şi rezultatele sunt bune. La fel şi feedback-ul primit de la angajatori”.

Cea mai recentă statistică privind consumul de alcool în lume, efectuată de specialiştii Organizatiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), susţine că un român bea, în medie, 14,4 litri de alcool pur pe an. De asemenea, alcoolul, tutunul şi drogurile sunt consumate în număr tot mai mare de adolescenţi. Statisticile arată că la doar 17 ani, 76% din fete şi 75% din băieţi au experimentat cel puţin 2 din aceste produse.

Este nevoie urgent de un nou sediu. Evacuare în ianuarie 2015

Lupta anti-adicţii se duce zi-noapte, iar cei angrenaţi în proiect o fac pe bani puţini. Sfârşitul de an vine cu veste proastă: casa în care se află Centru de zi “Casa Albă” şi birourile asistenţilor sociali a fost vândută şi trebuie eliberată până în ianuarie. Momentan nu există varianta unei alte locaţii şi nici fonduri care să permită o investiţie în acest sens.

(Anca Mureşan)

 

Tags: ,
papillon

Cafeaua de sâmbătă (III): Papillon

Café Papillon (Emil Isac, nr.9, etaj) e o cafenea care se trezeşte târziu în weekend. Ca şi noi. Am dat „deşteptarea” pe la 12:30, ca în fiecare sâmbătă, am dezmeticit chelneriţele, iar ele ne-au dezmeticit pe noi în sunet prietenos de expresoare cu aromă de cafea şi ceai aburind în ceşti.

Cafeneaua are un aer familiar, chiar dacă optează pentru un mobilier deschis la culoare cu mult alb şi rece, ca de dispensar. De altfel, pentru aceia dintre dumneavoastră care mici fiind aţi aşteptat pe holurile policlinicii de copii de pe Moţilor cu ochii aţintiţi la desenele animate de pe pereţi, cu Bambi şi Albă ca Zăpada, Café Papillon s-ar putea să vă trezească nişte amintiri intime la care veţi zâmbi cu îngăduinţă. Mai ales că de data asta vă şi puteţi drege frica cu un shot J.

Pereţii reţin, aşadar, imagini suprarealiste cu scafandri şi căsuţe din poveşti, o serie de graffiti indoors care se potriveşte bine cu instalaţia de lumini cu becuri care atârnă din tavan. E un industrial îndulcit cu tot felul de accesorii eco, căci peste tot pe mese şi-n ferestre răsar plăntuţe verzi, care mai de care mai drăgălaşe şi mai rezistente la fum.

O menţiune specială merită baia fetelor de la Papillon unde suntem invitate la lectură. Pe cele câteva rafturi de cărţi din “sala tronului”, s-ar putea să vi se facă chef de citit… Shogunul. Cele două impresionante volume. Chiar mă întrebam zilele astea: ce-o mai fi făcând bătrânu’ Anjin-san şi Mariko?

La astfel de retrospecţii te predispune Café Papillon. Atmosfera e completată de muzica Radio Paradise, un playlist decent “de pe vremea noastră” care nu se fereşte de Pink Floyd, King Crimson, Noir Desir sau Solomon Burke. (nota editorului – și Led Zeppelin) E unul din puţinele localuri din centru în care oferta de bere exclude gama Ursus, aşadar o preacinstită Silva déjà rara avis, e o surpriză plăcută. La fel şi vinul bun. Şi sandvişurile pregătite după reţeta casei.

(B.F.)

Tags: ,
aat milena

Statul le-a lăsat baltă: clujencele care și-au salvat singure copii

A pornit, împreună cu încă două mămici din Cluj, lupta pentru a-și recupera copii afectați de o tulburare. Au reușit, în ani, să creeze una dintre cele mai performante asociații din Cluj și Transilvania. Au pornit de la o camera în care patru copii afectați de autism primeau tratament, iar acum Asociația Autism Transilvania își desfășoară activitatea într-o clădire pe patru nivele, cu 26 de angajați cu calificări înalte,  care lucrează cu 73 de copii cu astfel de tulburare.  Rămân însă impedimentele legislative și financiare.

În momentul de față, odată cu primirea diagnosticului, părintele începe o cursă contacronometru în a găsi centrele și organizațiile care oferă servicii, specialiștii cei mai buni, tarifele cele mai mici, sponsori. E îngrozitor să fi pus în această situație și în paralel să te confrunți cu acceptarea faptului că ai un copil cu un diagnostic pe viață”. Milena Prună a pornit lupta de recuperare a propiului copil afectat de autism acum mai bine de zece ani. Impedimentele instituționale și mai apoi rezultatele abținute de propriul copil au ajuns să poarte, peste ani, numele de Asociația Autism Transilvania.

aat cladire

Asociația Autism Transilvania a fost înființată în 2006 împreună cu încă două mămici care aveau și ele copii cu autism. Am încercat să construim un loc în care copiii să primească servicii de specialitate așa cum știam că au nevoie. Copiii noștri fuseseră deja diagnosticați de câțiva ani și am încercat să îi ducem la diverse terapii, să îi integrăm în diverse structuri educaționale, dar din păcate, a fost un proces tare greoi. Și până la urmă ne-am zis: ”Hai să încercăm să facem noi ceva”. Serviciile pentru copiii cu autism erau în mult mai multe locații, nu erau coroborate între ele, nu exista un proces unitar de abordare al copilului, iar acest lucru se reflectă în recuperarea lui. Așa ne-am gândit să creăm un loc în care copilul să poată primi și terapie compotamentală, și logopedie, și kinetoterapie și integrare senzorială. Ne-am spus : ”Cum ar fi să fie toate astea într-un loc și copiii să nu mai fie purtați dintr-un spațiu într-altul, să dea peste un specialist mai bine pregătit, unul mai puțin bine pregătit sau unul deloc pregătit. Să încercăm să pornim de undeva lucrurile.” Până la urmă am reușit”, rememorează Milena Prună începuturile.

aat afis

Au pornit să salveze patru copii

În 2006 aveau patru copii și o încăpere pentru terapie. ”Am pornit să lucrăm cu patru copii iar acum avem 73 de copii de care ne ocupăm curent. Cred că rezultatele pe care le-am avut ne-au motivat să continuăm iar implicarea altor părinți a fost foarte importantă. Ni s-au alăturat, au pus umărul și, încet-încet, am construit împreună. Ceea ce este astăzi Autism Transilvania este rezultatul implicării părinților în primul rând și al profesionalismului celor care lucrează efectiv cu copiii. Rămâne aici cine vine cu sufletul dat și cu specializarea care e obligatorie să existe. Până să ne mutăm în această clădire de pe strada Marinescu 86, am funcționat în alte cinci spații pe care le-am închiriat. A fost foarte, foarte greu. Am fost pe strada Alecsandri, am început la numărul 9, apoi la numărul 3, am fost pe strada Zizinului, pe strada Haiducului, pe strada Bucegi. A fost un adevărat periplu al nostru prin oraș. Nu neapărat costurile au fost cele care ne-au împins să schimbăm locația – desigur, și aceasta a fost o problemă – dar numărul tot mai mare de cereri venite din partea părinților ne-a făcut să luăm în considerare nevoia de un spațiu mai mare ca să putem să alocăm așa cum trebuie serviciile copiilor. Dacă am început cu o singură sală de terapie, un hol și o baie, acum funcționăm într-un într-un spațiu care are patru nivele, 24 de săli de intervenție, sală de kinetoterapie, două săli de integrare senzorială, bucătărie didactică, holuri adecvate. Sperăm să putem menține standardele și să funcționăm aici pe termen cât mai lung, având în vedere că această clădire ne este oferită în regim de comodat cu titlu gratuit de folosință pe o perioadă de 10 ani”, afirmă Milena Prună.

Președintele Asociației susține că pentru recuperarea micuților e nevoie de multe specializări. ”Cu copiii lucrează foarte mulți oameni: psihologi, psihopedagogi, asistenți sociali, lucrători sociali, kinetoterapeut, ergoterapeut, cadre didactice care îi abordează în procesul educațional în baza unui parteneriat pe care îl avem cu Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă. Am demarat un proiect pilot în care, pe lângă perspectiva educațională, academică, venim cu suport pe partea de metodă și de tehnici care țin strict de abordarea copilului cu autism. Este al doilea an de când derulăm acest proiect și pot spune că a fost una dintre cele mai bune idei și inițiative pe care le-am avut. Se vede în viața de zi cu zi a copilului și progresele pe care le au. Măsurabile”, afirmă fondatorul asociației.

Norme metodologice, ”uitate” de patru ani

Tulburarea necesită sprijin pe parcursul întregii vieți. ”Autismul este o condiție pentru toată viața. Copilul are nevoie de sprijin probabil toată viața, dar depinde mult de momentul în care vine părintele cu el și depinde de ce servicii își permite. Din nefericire, așa stau lucrurile. Sunt puține serviciile pe care le putem oferi gratuit, fără sprijinul unui sponsor direct spre acel copil. Și atunci, părintele este condiționat de această problemă financiară în a primi serviciile adecvate. Dacă vine la vârstă mică, când copilul are în jur de un an și jumătate – doi ani, și primește terapie intensivă adecvat, doi, trei ani ar trebui să vină și să primească un minim de patru ore de terapie pe zi. Foarte puțini părinți își permit acest lucru”, susține Milena Prună, care precizează că părinții cu copii cu autism nu beneficiază din partea statului de vre-un pachet de servicii de bază.

aat milena 2

Una dintre principalele probleme ține de legislație. Legea Autismului  a fost aprobată în 2010, dar nici după patru ani nu are norme metodologice de aplicare. ”Ar trebui să existe un pachet de servicii de bază la care fiecare părinte să aibă acces în momentul în care copilul este diagnosticat. Un pachet care să fie suportat de Ministerul Sănătății, de cel al Educației, de cel al Muncii, pentru că este un complex de servicii la care părintele trebuie să apeleze ca să își poate include copilul într-n program coerent de terapie, de recuperare. În momentul de față, odată cu primirea diagnosticului, părintele începe o cursă contacronometru în a găsi centrele și organizațiile care oferă servicii, specialiștii cei mai buni, tarifele cele mai mici, sponsori. E îngrozitor să fii pus în această situație și, în paralel, să te confrunți cu acceptarea faptului că ai un copil cu un diagnostic pe viață. Și atunci, din punctul nostru de vedere, ar trebui să se grăbească cei de la Guvern cu elaborarea normelor metodologice la Legea Autismului, care a fost aprobată în 2010. Iată că suntem în 2014 și legea nu are norme metodologice de aplicare. Sunt foarte dezamăgită că suntem tot în această etapă. Și ca părinte de copil cu autism și ca fondator al unei asociații are oferă servicii în domeniu. Mi-ar plăcea ca acest cadru legislativ să fie clarificat cât mai repede și să fie unul coerent, care să abordeze persoana cu autism și să cuprindă servicii pentru toate persoanele pe tot parcursul vieții: de la copiii care trebuie identificați cât mai devreme până la persoana adultă care are nevoie de servicii diferite de cele de care are nevoie în copilărie. Neexistând acest cadru, aceste norme metodologice de aplicare, nu există nicio constrângere pentru stat să pună la dispoziție acest pachet de bază”, apreciază fondatorul asociației.

aat curte 1

Cum rezistă, financiar, asociația

”Noi am încercat să identificăm toate posibilele surse de finanțare din partea autorităților locale. Statul îți permite să beneficiezi de anumite resurse. Important e să fii informat, să le ceri adecvat și dacă le obții, să le folosești așa cum ai spus că le folosești. Și să raportezi corect. Noi am reușit acest lucru. Sigur, nu din primii ani, când nu știam exact cum se face. Părinții care au aplicat un proiect la început nu aveau competențele pentru a scrie un proiect așa cum trebuie, dar experiența noatră și ajutorul pe care l-am primit pe linia aceasta ne-au adus în acest moment o colaborare cu statul în sensul în care primim o subvenție pe Legea 34, pe care multe ONG-uri și centru de zi ori de recuperare o au. Aceasta este o subvenție alocată de Primăria Cluj-Napoca. De asemenea, prin parteneriatul cu școala specială, Consiliul Județean suportă o bună parte din cheltuielile cu utilitățile. În rest, toată partea ce ține de terapii este efortul susținut al părinților și ale diferitelor companii care au înțeles ce facem și cât de greu este și care au decis să sprijine fie un caz social, fie un departament, fie o acțiune a noastră în baza unui proiect depus . Dar cel mai mare efort este, în continuare al părinților, din punct de vedere financiar și al resurselor ”, susține Milena Prună.

Există și companii – din IT-ul clujean – care au susținut constant asociația. ”Avem câteva companii care ne sprijină de foarte mult timp, care au înțeles ce facem noi aici, pe baza raportărilor pe care le-am dat, în baza verificărilor pe care le-au făcut și are sunt foarte prietenoși cu cauza noastră. Printre ele aș aminti de IT-ișii clujeni Fortech și IQuest, dar nu aș vrea să nu amintesc și de sprijinul constant din partea Fundaței United Way Romania”, afirmă președintele Asociației Autism Transilvania. Nevoia de sprijin derivă și din faptul că specialiștii care lucrează cu copiii trebuie și motivați financiar. ”Avem companii care din 2008 ne-au sprijinit constant, sunt altele care s-au alăturat, sunt altele care ne-au sprijinit punctual. Nevoia de resurse financiare rămâne pentru noi o problemă în condițiile în care avem 26 de angajați iar pentru noi e etrem de important să reducem cât mai mult fluctuația de personal, pentru că noi investim foarte mult și în formarea lor. Ne interesează ca oamenii, odată ce au dobândit o experiență de lucru cu copiii să valorifice această experiență tot aici, odată ce au făcut anumite formări și specializări, ne interesează să aplice aici ce au învățat. Aceasta însemnă, desigur, mult peste media celor ce ar primi-o într-o instituție bugetară a statului. Salariile la noi sunt mai mari dar și responsabilitățile lor sunt pe măsură și cererea noastră de profesionalism este una foarte, foarte ridicată”, susține Milena Prună.

Incidența autismului

Cât de des apare afecțiunea? ”Vorbim de o incidență tot mai cescută. Comunitatea științifică internațională – dacă mă refer la țările care au făcut asemenea statistici, nu la România – ar fi de unul la 156 de nașteri. Alții spun chiar unul la 90 de nașteri. E enorm de mult, chiar dacă nu se referă doar la autism sever, se referă tulburări din spectrul autismului. O incidentă atât de crescută ia în calcul orice copil care ar putea fi afectat mai mult sau mai puțin de această tulburare. Ei au scale de evaluare și acordă multă atenție sănătății mentale a copiilor și a populației în general și astfel identifică foarte precoce, foarte devreme copii cae prezintă risc de a avea autism și îi includ în acele statistici. De aceea apare o incidență atât de crescută în statisticile lor. Există scale care permit această identificare timpurie a simptomelor, a semnelor și recomandarea noastră este ca acel părinte să ceară ajutor specializat cât mai repede, pentru că în momentul în care copilul are un an și jumătate și sunt câteva elemente care te pun pe gânduri, lucrezi țintit pe acele simptome și copilul va recupera probabil foarte foarte mult și va ameliora acele simptome, va accelera procesul de învățare și va ajunge să aibă achiziții ca și un copil tipic de vârsta lui. Dacă însă părintele vine când copilul are deja trei sau patru ani, când comportamentul copilului e mult mai complex, achizițiile mult mai complexe,  e nevoie să faci mult mai multă terapie, mult mai intensiv, și mult mai costisitor, iar șansele de recuperare sunt reduse”, susține Milena Prună.

aat curte 2

2% din venit sunt gestionate direct de părinte

De redirecționarea a 2% din impozitul pe venit pot beneficia, pe lângă asociație, direct și părinții care au copii afectați. ” Avem voluntarii noștri care ne ajută cu colectarea formularelor și vreau să mulțumesc tuturor celor care până în prezent ne-au sprijinit . Dar și părinții au încercat fiecare să adune formulare de 2% pentru copilul lor. Avem un sistem care permite părinților să adune acele formulare strict pentru copilul lui, ele se colectează într-un cont pentru fiecare copil în parte și se gestionează de către părinte.De asemenea, fiecare sponsorizare pe care o obține un părinte pentru copilul lui este exclusiv pentru copilul lui și face obiectul unui contract personalizat. Această sumă este folosită exclusiv pentru servicii de terapie pentru copilul respectiv. Această transparență și colaborare cu părinții eu zic că este cea mai bună modalitate prin care ne putem sprijini în acest moment”, a conchis Milena Prună.

(Titus CRĂCIUN)

Tags: ,
edito 2

Au simțit strada Clujului pleoștită. Și au început..

EDITORIAL

Dragi fasciști, dragi autori ai ”loviturii de stat” din 16 noiembrie – după cum se văita un euroșpăgar patentat, dragi golani, dragi puimontiști și, rămânând în plan local, pentru că rezultate ultimului vot vă includ pe marea voastră majoritate în categoriile de mai sus, dragi clujeni…

A fost fain în stradă. Ceva, însă, nu se leagă. Am văzut mii de solicitări de reconciliere națională, de parcă eram în 90 după Târgu Mureș, milioane de îndemnuri la a nu îl nesocoti pe cel ce a fost de alt vot, căci așa au făcut și comuniștii – mă rog, ei doar au numărat, nu a contat votul – și, în general, miliarde de panseluțe în virtual care ne îndeamnă să uităm de aroganță, ori de furt ori de umilință. Ok, au furat, ok, au umilit românii, dar să îi iertăm. De la cine vin gesturile acestea de pioșenie?

Ia să vedem: din 16 noiembrie până azi au trecut fix zece zile. În primele două-trei, cu noduri în gât și pozând drept cei mai viteji străjeri ai statului, cei 600 de parlamentari s-au executat la ce a cerut strada. Strada a vrut jos Ponta, Ponta a plecat la SPA în Dubai, strada a spus nu grațiere ori amnistie – sigur, cerute și de cel ales în primul speech – dar 600 s-au executat.

Și ce avem azi? În a zecea zi? Ca să forțeze ”de bună voie” oamenii să își dea pământurile în ”colectivă”, comuniștii, la finele anilor 40 făceau cam așa: îi luau pe cei mai vajnici feciori din sat și îi puneau în genunchi într-un lan de grâu, ca apoi, a doua zi, presa democrată să arate patriei ce mare crește grâul în zonele colectivizate. Astăzi, un parlamentar al etniei rome – de regulă, parlamentarii minorităților altele decât cea maghiară sunt în orice majoritate parlamentară ce susține guvernul, cei ai celei maghiare fiind în absolut toate majoritățile – recidivează, punându-și minoritatea într-o postură de roșeață.

Și promite acest Nicolae Păun, deputat al minorității rome, că în viitoarea sesiune a Legislativului va reveni cu un proiect de grațiere a pușcăriașilor ce au pedepse întrte 1 și 5 ani. Argumentația: ” Așa bine, pentru că în momentul în care s-a conceput, proiectul de lege a plecat de la niste adevăruri: sistemul de penitenciar este aglomerat, eu cred că dacă am trecut de alegeri, avem un nou proiect care vizează grțtiere colectivă pentru pedepse de la 1 la 5 ani…”. Într-adevăr, după ceva statistici, sunt încarcerate circa 33.000 de persoane, iar deputatul spune că ar fi cam 25.000 de locuri în închisori.

Nu intru în calculele de cât ne costă sistemul penitenciar  nu ca personal, ci strict ca hrană și condiții pentru un condamnat. Cei de aveți copii, să știți că alocația lunară a copilului vostru e sensibil sub ce cheltuim zilnic pe un pușcăriaș, asta doar pe hrana lui. Dar intru în calcului esențial: nu grațierea e soluția – suplimentarea bugetului DNA și construirea, din bugetul de investiții oricum necheltuit, cum se lăuda Ponta, a unor noi sisteme pentenciare, ce mâine ar putea fi transformate în școli ori spitale prin simpla dezafectare a gratiilor.

Și revin, dragi clujeni. Dacă ăștia după zece zile deja testează adormirea străzii ca să își scoată penalii din pușcării, ce va fi în a 11-a?

Închei cu o scurtă povestioară. În primele zile ale anului 1990, la ușa unui fost deținut politic, o personalitate ce a refăcut Partidul Național Țărănesc la Cluj, bate un alt fost deținut politic, din același partid. Nealterat de anii de pușcărie comunistă, dar știind că în lupta politică au avut alt adversar. Și îl întreabă: ”Când începem lupta cu ei?”. ”Păi cum, că a picat comunismul?”. ”A, nu cu ei, cu liberalii”. La el a durat fix 50 de ani. Stradă clujeană, nu amorți după 10 zile.

(Titus CRĂCIUN)

 

 

 

Tags: ,
TTT

Tutimi şi Titoc, singura librărie pentru copiii clujeni

Casa cu numărul 30 de pe strada Baba Novac reprezintă o filă din istoria nescrisă a Clujului. Cu semnificaţii diferite pentru generaţiile ce i-au călcat pragul în ultimii 10 ani. Toate au în comun un “vis”. În 2007 şi-a deschis porţile primul vis şi anume singura ceainărie cu specific japonez din România la acea vreme, “Yume”. În 2010 a urmat Studio Art and Performance Bar Café, local ce şi-a propus să coboare teatrul de pe scenă şi să-l aducă în mijlocul clujenilor; iar doi ani mai târziu i-a luat locul Godfather’s Café Bar, un pub desprins din fimele lui Coppola. Începând cu 15 noiembrie 2014, noii chiriaşi sunt “Tutimi şi Titoc” – un căţel şi un căluţ de pluş – mascotele primei librării din Cluj-Napoca dedicată exclusiv copiilor.

Ideea de business îi aparţine Mihaelei Maier, o mămică pasionată de lectură, care la finalul concediului de maternitate a decis să renunţe la un job corporatist pentru a deveni librar. Unul care să se afle în permanenţă în mijlocul micuţilor.

“Noi suntem o familie de “cititori”. Casa ne e plină de cărţi, iar de când au venit pe lume cei mici colecţia s-a dublat. Suntem fani Cărtureşti; ne place să ne petrecem timpul liber printre rafturile librăriilor din oraş. Am văzut că unele au amenajate spaţii speciale pentru copii. Cu experienţa de acasă şi cu pont-urile din oraş, la finalul concediului de maternitate am decis să pornesc propria afacere: o librările pentru copii. Cel mai uşor a fost să aleg numele: Tutimi şi Titoc, tovarăşii de joacă ai băieţelului meu. Nu ştim exact ce înseamnă, dar aşa a decis el să-i numească”, povesteşte Mihaela zâmbind.

Tutimi şi Titoc este ceva mai mult decât o librărie. Este o carte de poveşti, iar fiecare perete are alţi eroi principali. Animalele din Cartea Junglei stau de pază în gangul de la intrare, în curte este lumea lui Peter Pan, Împăratul prefăcut în copac şi dinozaurul Dino veghează măsuţa pentru desenat, iar o prinţesă le aşteaptă la joacă cu baloane colorate pe fetiţe.

10670252_1486748124922413_6325869594849073855_n  1932465_1486748161589076_8337966153335829839_n

 

TTTTTTT 1546356_1486748028255756_8273484817242512271_n

“Noi nu ne limităm la a vinde cărţi. Vrem ca vizitatorii noştri să petreacă timp în locaţie. Suntem situaţi în apropierea a patru instituţii de învăţământ. Sper exemplu, mulţi părinţi îşi duc  copiii la şcoala de dans şi pe perioada orelor vin cu fraţii mai mici la noi. De asemenea, aici vom organiza seri de lectură, piese de teatru în care micuţii vor fi implicaţi activ şi ateliere de creaţie. Am avut deja o mică petrecere de Halloween cu o grupă de grădiniţă, chiar înainte de a deschide oficial. Apropo de grădiniţe, la cele private se obişnuieşte să se facă mici excursii în oraş. Libăria noastră poate fi o destinaţie şi felul în care ne prezentăm sper să îi atragă pe copii spre lectură”, explică Mihaela.

10403417_1491596111104281_3861311698994902486_n  10155104_1491595804437645_1550814730822803228_n

Revenim la subiectul principal. Cărţile. Pe rafturile librăriei se găsesc produse pentru vâtste cuprinse între 0-14 ani: cărţi de colorat, cărţi de poveşti, câteva manuale şi lecturile obligatorii pentru şcoală. Există şi cărţi bilingve: română – engleză, română-franceză, iar în curând vor sosi şi altele în germană şi maghiară.

“Ne facem stocul şi in funcţie de cererile pe care le primim. Am avut foarte multe cereri pentru cărţi în limba maghiară şi de acest aspect ne ocupăm în prezent. Am avut părinţi care au întrebat chiar şi de cărţi în italiană”, punctează antreprenoarea.

1039718_1478477215749504_5473844498601047815_o 10403417_1491596111104281_3861311698994902486_n 1795482_1491595014437724_6360067910138659460_n

Întrebată de ce a ales să deschidă o afacere într-un domeniu aflat în cădere liberă, Mihaela spune că afacerile ce se adresează copiilor vor fi mereu de bun augur, în special cele ce au cuvânt cheie educaţia: “Când eşti părinte toată atenţia se îndreaptă spre copilul tău. Investeşti în el şi în educaţia lui. Tu treci pe planul doi. Sunt convinsă că mai sunt părinţi şi copii care citesc. Drept dovadă, de când am deschis am avut clienţi zilnic.Nu în ultimul rând, lectura este o activitate perfectă de a petrece timp împreună cu copilul tău”.

La capitolul investiţii, Mihela Maier spune că amenajarea librăriei a început în luna aprilie şi a fost una costisitoare dat fiind faptul că anterior locaţia a găzduit mai multe baruri. De nepreţuit, spune ea, este munca depusă. “Am implicat toată familia în această afacere. Socrul meu, soţul meu, chiar şi copii au contribuit. O prietenă, de profesie jurist, dar pasionată de desen a pictat pereţii din interior”.

Pentru că vin sărbătorile de iarnă, Librăria Tutimi şi Titoc este pusă pe fapte bune. S-a alăturat proiectului “ShoeBox” şi aşteaptă cutii cu donaţii ce vor ajunge de Crăciun la persoane mai puţin norocoase.  

(Anca MURESAN)

Tags: ,