91585_1318291149_img3153

O scurtă părere despre creşterea economică

EDITORIAL de Iacob ALTMAN

Deşi economiştii au studiat creşterea economică timp de multe generaţii, există păreri diferite asupra modului în care poate fi explicată şi exprimată într-un model formal. Teoria creşterii neoclasice caută să înţeleagă determinantul ratei creşterii economice pe termen lung prin acumularea de factori, cum ar fi capital (fizic) şi munca. Studiile arată şi o contribuţie semnificativă a progresului tehnologic, care este definit doar ca un factor exogen.

Nu există un consens asupra modului în care capitalul uman afectează creşterea economică. În modelul clasic Solow-Swan, progresul tehnologic a fost identificat ca un efect incidental, care nu este explicat prin capital şi muncă. Deşi capitalul, în model, poate teoretic include atât capitalul uman, cât si capitalul fizic, capitalul uman nu a fost considerat ca determinant. Slabiciunea modelului este acută atunci când ne referim la disparităţile dezvoltării economice între regiuni în care toti factorii de producţie sunt presupuşi a fi dispersaţii. Aşa este atacată mai ales ipoteza unei dispersii a cunoaşterii tehnologice. Analiza formală bazată pe modelele considerate moderne necesită date asupra efectivului de capital fizic şi de capital uman (ex. nivelul mediu al şcolarizării forţei de muncă) şi include capitalul fizic, munca şi personalul implicat în activitatea de cercetare şi dezvoltare.

Modelele aşa-zise moderne arată că acumularea de capital uman este cea care afectează creşterea economică şi se previzionează că acumularea de capital uman determină productivitatea marginală a educaţiei şi o menţine la un nivel pozitiv. Desi modelele arată faptul că progresul tehnologic contribuie la creşterea economică, nu explică de ce se produce progresul tehnologic. Rata progresului tehnologic este stabilită fără nici o relatie (cu alţi factori economici) teoretică cu alte variabile din interiorul modelului Justificare oferită în mod normal este aceea că schimbarea tehnologică îşi are originile în cunoaşterea produsă de bază ştiinţifică publică (de exemplu universităţi, instituţii de cercetare publice) în afara domeniului sistemului economic. Cu toate acestea, abordarea cuprinde dificultatea tehnică dacă se menţine cadrul propice produsului marginal.

Trecere în revistă de mai sus arată că modele-teoriile capitalului uman precum şi modelele de creştere economică variază în modul în care previzionează factorii de producţie ce determină economia să se dezvolte continuu. Creşterea economică din zilele noastre are loc pe fondul general al globalizării. Noile modele ale creşterii economice conferă un rol major comerţului internaţional în determinarea performanţelor economice ale diferitelor ţări. În noile condiţii, economiile deschise vor creşte mult mai repede decât cele autarhice, deoarece fluxurile economice internaţionale cuprind nu numai bunurile, ci şi ideile, crecetarea-dezvoltarea, puterea de asimilare a progresului tehnic, mişcările (de personal şi cadre-inputurile şi outputurile) de capital uman. De circulaţia liberă a ideilor, va beneficia cercetarea din fiecare ţară, care îşi va spori stocul de idei.

Noile teorii condiţionează creşterea economică pe termen lung de o bună specializare. O creştere susţinută nu se poate realiza decât în acele sectoare susceptibile de inovare, care utilizează ca factori de producţie tehnologia si/sau capitalul uman sau sectoare cu potenţial de „învăţare din practică”. Mai puţină atenţie a fost acordată descoperirilor potrivit cărora atât angajatorii, cât şi angajaţii, beneficiază de pe urma acestor investiţii şi ambele părţi ar fi într-o situaţie mai rea dacă ele nu ar avea loc.

Este tentant să presupui faptul că angajatorii cresc salariile pentru indivizii care primesc training cu valoare pe piaţa suficient de mult încât să reducă mişcările de pe piaţă. Faptul că atât angajatorii şi angajaţii beneficiază de pe urma acestor investiţii implică: indivizii angajaţi în firme care asigură training primesc salarii mai mari pe termen lung în comparaţie cu angajaţii firmelor care nu asigură training. O creştere mai mare în salarii asigură o motivaţie importantă pentru a ramâne cu un angajator care în mod constant creşte caracteristicile capitalului uman în loc de a se muta la un nou angajator cu o strategie necunoscută privind capitalul uman. De asemenea, relaţia angajat-angajator este complexă şi ar putea fi limitată doar la câştigurile materiale. Ar trebui oferită o atentie deosebită asupra perspectivei ca acest timp de investiţii creează un mediu de lucru plăcut şi că angajatorii au o atitudine pozitivă faţă de proprii angajaţi, ceea ce poate să reducă probabilitatea ca angajaţii să îşi schimbe locul de muncă.

Şi totuşi mă întreb: cum putem declara creştere economică fară să apară, masiv, noi locuri de muncă şi fără să crească, spectaculos, veniturile reale? Oare fericirea populaţiei ţine de “acumulările bugetare” sau de propriul buzunar?

P.S.1 Un prieten hâtru din Franţa mă întreba zilele trecute: ce le daţi celor din U.E. care vă laudă creşterea economică?

P.S. 2 Cică laudele aduse seamnă ca două picături de orice…Copy-paste (crtl C-crtl V).

Tags: ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>