viorel-nistor-672x372

Imobiliară cu repetiție

EDITORIAL de Viorel NISTOR

Când un reprezentant al unei bănci, vorbind despre piața imobiliară curentă, îți spune că prețurile cresc din cauza presei, trebuie să fii atent. Chiar dacă: 1) acel funcționar nu știe că se adresează unui reprezentant al presei (ba cu atât mai mult) și 2) chiar dacă aserțiunea nu este întru totul adevărată. De ce ar fi atunci de interes general aceste vorbe rostite de cineva într-o doară? Pentru că, după cum voi încerca să demonstrez, indică un trend în piață de care trebuie să ținem cont cu toții, implicați sau neimplicați în piața imobiliar-bancară.

Eu mi-am permis să fac următoarele deducții: când cineva vorbește cu un (client) necunoscut despre un anumit lucru înseamnă că îl interesează, așadar, băncile sunt interesate să dea credite și anume de tipul celor imobiliare. În al doilea rând, e limpede că nu le convine că prețul locuințelor crește, deoarece creditele se acordă mai greu, ceea ce, din  nou, nu le convine. Ce rol ar avea presa aici? Din discuție, se trăgea concluzia (pripită) că dacă nu s-ar scrie în mass-media că prețurile imobiliarelor au crescut, vânzătorii n-ar mai ridica costul pe metru pătrat, acesta ar rămâne pe loc sau poate chiar ar scădea. Bineînțeles că este un sofism aici, uitându-se că informația importantă (oricare ar fi ea) circulă și înafara circuitului mass-media, ca purtătoare de interese și de bani. Pe de altă parte, se știe, chiar băncile sunt cele care ridică prețurile din piață prin acordarea, cu oarecare lejeritate, a creditelor imobiliare, fapt ce fluidizează piața, escaladează oferta și încurajează cererea. Este mai ușor, așadar, să dai vina pe alții și să găsești substituenți și falși „vinovați” pentru fapte ce îți revin, decât să îți asumi sau să faci ceva. Oricum, informația principală, destul de bine disimulată, este că băncile sunt pline de bani și că abia așteaptă să-și găsească clienți imobiliari pentru a-i „încălța” cu credite avantajoase pentru ele. Semnele acestei abundențe de capital de lucru sunt mai multe și destul de evidente pentru a putea fi sesizate.

  1. O primă dovadă este că băncile au scăzut dobânda la depozite până la un nivel (1%) de care eu nu-mi amintesc să fi existat în România postdecembristă. Poți spune, când privești dinafară, că e o sfidare, o batjocură, o risipă, dar asta e! Băncile nu sunt interesate să ia bani de la populație, ci să dea, iar consecințele se vor vedea cât de curând.
  2. Rata dobânzii de referință, stabilită de BNR, a ajuns la 1,75%, în trend de scădere evidentă și prelungită, nivel care, iarăși, n-a fost atins de multă vreme în România. În fapt, aceasta este presiunea exercitată de BNR asupra băncilor și invitația de a da drumul creditării, iar, pe de altă parte, este cauza pentru care visteriile băncilor sunt (mai) pline de bani. O rată mică a dobânzii de referință taie din elanul și câștigul comod și fără risc al tranzacțiilor interbancare și al împrumuturilor către stat din care băncile trăiau fără să facă nimic.
  3. Nu poate fi ignorată creșterea economică de 2-3% ce se face simțită, atât cât se face, în veniturile firmelor și ale populației, ce inevitabil, ajung în bănci.

Toate aceste condiții creează, aproape inevitabil, premise pentru deschiderea creditării către populație și, probabil, începutul unei noi bule imobiliare, o escaladare a prețurilor și creșterea frecvenței tranzacțiilor. Însă nu aceasta e problema, în fond, creditarea este un fenomen pozitiv, ce dinamizează economia și crește consumul, fiind un factor, chiar și limitat, de creștere economică. Problema este că băncile, chiar pline de bani, nu se vor uita măcar (ignorându-le total) către trei domenii vitale pentru o creștere economică sănătoase: start up-urile, agricultura și micile afaceri. Putem fi siguri că nu-și vor asuma riscuri, că nu vor investi în afaceri nesigure, că vor miza în continuare pe imobiliare (ușor de gestionat și executat), pe împrumuturi acordate statutului (întotdeauna solvabil), pe credite sigure și avantajoase, pe câștiguri din speculații valutare și comisioane.

Nu vom putea zice, peste câțiva ani, că istoria nu se repetă. Ba chiar asta se va-ntâmpla.

 

Tags: ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>