foto rix chira

Fiți miloși: lăsați-i să trăiască cu 1.000 de euro pe lună. Vor muri curând

EDITORIAL de Titus CRĂCIUN

Minusculele fibre musculare din jurul fiecărui fir de păr de pe mână se contractă. Preț de-o furnică a secundei mai apuc să întrevăd pogorârile reflexelor atavice: pielea mi-e de găină. Dar după trecerea scurtă a ochilor, nu mai văd nimic. Căci în locul glandelor lacrimare, la împreunarea ochilor cu nasul, doi imenși cumulonimbuși de câteva sute de tone și-au început urgia. Prima lacrimă se izbește monstruos de tastatură, într-o zonă cu multe consoane, reci. Reflexul modern îmi îndepărtează lacrimile din zona electricității, aproape pe nevăzute, însă cumulonimbușii când vin, întâi se deșartă și apoi chemă vântul să-i ducă… A fost ceva viu, somatic, deci pleonastic. A fost exact emoția, căci asta a fost, a unui patriot care aude imnul țării. Al țării în care vrea să emigreze…

Versurile imnului țării în care ar trebui să mă duc a fost compus de un român, iar azi le-am auzit întâia oară. Și prima strofă sună așa: ” Luaţi Parlamentul în mâinile dumeavoastră. Dacă pe 16 decembrie cetăţenii şi-au luat ţara înapoi, acum este rândul să vă luaţi Parlamentul înapoi, pentru un Parlament curat, puternic, perfecţionist”. Și cu o linie melodică de aici, versierul, Anghel Stanciu pe al său nume, un far călăuzitor al gândirii PSD de șase mandate în Parlamentul perfecționist , ar putea intra în istorie.

Doar că aici m-am blocat. Adică cum istorie? Mai precis, să intri sau să trăiești în istorie? Ori să fii a-istoric? Deci e adevărat că prezentul poate modifica istoria? Și dacă da, cu ce resurse? Citesc a doua strofă a imnului și mi-e rușine de ignoranța-mi anterioară și de cele fără de noimă interogații. ” De ce cei care fac legile, parlamentarii, suntem pe locul 14 în grila de salarizare, sunt discriminaţi faţă de alte categorii? Cum să fii pe locul 14 în grila de tratament? Cum este egalitatea?”, sună imnul lui Stanciu.

Scuzați-mi emotivitatea, dar reflexele atavice mă năpădesc: nu fiece ce zi e prima în care auzi imnul tărâmului făgăduit. Și câtă dreptate are… Mă chinui să găsesc ultimul resort critic în mine și constat că el, de fapt nu există, e un a-resort, precum și imnul țării mele viitoare e a-moral. Mai jinduiesc a cerceta cum au ajuns oamenii aceia să mă facă să lăcrimez la imnul unei țări străine? Cum sunt ei, în Republica, răsplătiți?

După ce au făurit istorie, s-au întors în ea, au mers și în viitor să le fie așezată simțirea că nimic nu se va mai întâmpla fără ei, părinții iliescieni din deșertificare, azi își pun la pensie doar câte 1.500 de lei de mandat? Și asta limitat la trei mandate? Adică, în plus la pensie doar 4.500 de lei? Cifrele astea mă descumpănesc.

(Aici începe un calcul aritmetic ce poate fi sărit, e doar pentru mine: deci, la pensie, 1.000 de euro doar că ai fost parlamentar e puțin. Adică, lăsați umorile deoparte, cei ce ați intrat în această pranteză, dar credeți că după ce ai cotizat câteva zeci de mii de coco să intri pe loc eligibil iar acum DNA ți-a cam retezat sursele de retur, cum te stabilizezi?)

Închisă fiind paranteza ce ați sărit-o, eu cred că e mizilic 1.000 de euro în plus la pensie de parlamentar. Înainte de DNA, poate că niciunul dintre ei nu se putea gândi că va ajunge să trăiască din banii ăștia…Și tot din banii ăștia să-i tot apere pe penalii de Șova, Ponta, Năstase, Iliescu și alte zeci de mii în speranța că și pe ei te va scăpa din gunoiul pe care l-au edificat, istoric?

Fiți miloși: lăsați-i să trăiască cu 1.000 de euro pe lună. Vor muri curând. Se sinucid de cum nu li se mai cuvine. Sunt a-istorie, și altceva legislativ va trebui a urma în loc.

(Titus CRĂCIUN)

 

Tags: ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>