posta

Cu ce poți înlocui coada de la Finanțe în Cluj

EDITORIAL

Am crezut că nu sunt singurul dintre ai mei care se simte oarecum violat în ziua –ultimă, deși e egală cu prima – în care trebuie să îți depui declarația la Finanțe pentru ceva drepturi de folosință intelectuală (știu, sună jegos, noi nu muncim, dar așa au făcut Codul Fiscal ăi de muncesc).

Dar din contră: începe să mă înece singurătatea, căci pe FB, mulți din breaslă se laudă că au scăpat în 3 minute. Ceea ce înseamnă că ANAF-ul e deja o structură atât de funcțională încât din a ne căuta ea pe noi, ajungem noi să o căutăm. Și repede, iepurește.  Her Majesty. În trei minute.

Pentru deplinătatea somnului fiscal, fiind doar la 1,2 km de birou, am decis să aleg trimiterea prin Oficiul Poștal de pe Regele Ferdinand  a declarației fiscale pe care o aveam în original și să nu o depun direct la Finanțe, unde anii precedenți erau repetiția coșmarului copilăriei: să stai priponit cu ochii în ceafa celui din fața ta, iar el, ca-într-un fractal să propage secvența. Pentru că o declarație fiscală poate fi trimisă poștal. La poștă aflu că nu depun documentul în original.  Trebuie copii? La ghișeul 1 ”Informații clienți” înteb: ”Unde pot face aici o copie xerox și doi: dacă vreau să trimit un formular la Finanțe, ce hârtii îmi mai trebuie?”

”Copie xerox” în penultima instituție de stat – după Finanțe – care folosește doar hârtia și pădurile ca mijloc de comunicare, îi provoacă doamnei de la ghișeul 1 (din toate 12) o grimasă în care ”nu”-ul ei era atât de suveran precum bozonul Higgs înainte de străduitorii fizicieni de la CERN. ”Nu avem xerox, dar ați spus că aveți două întrebări”. Recunosc, amabilitatea ei m-a ajutat să pomenesc de …”Vreau să trimit la Finanțe”. ”Luați fișa de confirmare de primire de aici, un plic de la ghișeul 11 și apoi îl depuneți la orice ghișeu”.

Nu durează mult până dau de un xerox în centru. Am copia făcută cu declarația. Mă întorc la Poșta Centrală, ghișeul 11, singurul ce vinde efecte poștale gen plicuri și timbre.  La fix 13:34, însă a prea târziu.”Între 13:30 și 14:00”, e închis ghișeul: ”schimb de tură”. Deși pe încă patru ghișee era afișat că vând plicuri și timbre, ei bine, nu a fost așa: doar ghișeul 11 – pentru că doar 12 este deasupra și 12 nu se poate coborâ la un plic de 20 de bani – are acest drept. Un fel de ghișeu-secretară-a-șefului: nu treci și gata! Se deschide în 30 de minute. Pentru un plic de 20 de bani – am ales să fie unul ceva mai scump, să simtă și Finanțele că nu îmi permit să le tratez disprețuitor- proximitatea e Piața Unirii, cu Librăria Universității. Iau cinci, să nu simtă Librăria Universității că o tratez disprețuitor. Calculez în metri: e mai aproape sediul Finanțelor decât Poșta, așa că încerc, poate dau de  o coadă mai mică. Nicio șansă.

Înapoi la Poșta 1. Deci, pentru 7,20 lei (patru plicuri am păstrat, xerox-ul a fost 50 de bani iar a trimite o recomandată la 500 de metri în Cluj-Napoca e 6,50 lei) și doar două ceasuri de alergătură am scăpat de cozile la care am stat anii trecuți la Finanțe, unde unii din breaslă s-au lăudat că au stat, în ăst an, 3 minute și alea, cumva, gratis.

Însă înlocuirea unei instituți de stat cu alta pentru a îți plăti dările, a avut, în speța de față, pentru mine, un dublu câștig: am cheltuit bani, deci am încurajat consumul general și am contribuit la creșterea economică, nu ca stângiștii ce au preferat să stea gratis la Finanțe și doi: în două ore de alergat mi-am sporit semnificativ tonusului muscular. Sănătate de la alergat la stat…

(Titus CRĂCIUN)

 

 

Tags: ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>