edito fin

Caz de Cluj: când o amendă de 13 lei te îngroapă, iar datoria de un milion de euro te scoate

 

Ai datorii de 41 de lei la Finanțe – rezultate din regularizări de impozite deduse deja -și nu le plătești la 30 de zile de la comunicare: proprire pe cont. Adică mâini legate. Ai un milion de euro datorie că nu i-ai declarat? Scapi!

Povestea sus-semnatului de la Finanțe de astăzi e eclipsată de alta. Eu măcar am ajuns, am fost îndrumat spre camera 15 de la Trezorerie (evident, de nu era unica nu o scriam cu literă mare), acolo intru, sunt vreo 6-7 cucoane extrem de ocupate. Doar una discuta cu contribuabilii cu probleme. Mă rog, discuta… Dacă ați avut vreodată curiozitatea să stați atârnat cu capul în jos deasupra unui jar în care este mult ardei iute, ei bine, aia e jucărie. Toată coerciția atribuită statului din antichitate până acum este concentrată în privirile unui geamantan de carne ce descoperă computerul.

Îi spun că vreau să fiu băiat cuminte și să scap de proprire, achitând-o în lei, cash, pentru că sistemul de finanțe nu permite altfel, dar că aș vrea să aflu și natura ei, adică de unde sunt sumele noi pe care trebuie să le achit. Tulai, prost am fost! Sauron își lua notițe la cum ar trebui să se uite la Gandalf și parcă nicicum nu îi ieșea privirea cucoanei. ”Plătiți, veniți cu hârtia și ne uităm apoi, că e altundeva aici (în computer – n.m.) de unde vine și acum am atâta de lucru”. ”Păi io ce plătesc, că aia vă întreb”. ”Plătiți și veniți cu chitanța și vă spun”. Sigur că gândul la meritocrația sistemului birocratic propus de Max Weber m-a făcut să ies din camera 15, să-mi iau număr și să plătesc la casierie datoria către stat. Numărul nu era rău, mai erau vreo cinci în fața mea, așa că am avut prima insuflație volitivă a ”Victorie!”. Cumva am regretat-o. A-posteriori.

Pentru că doamna de la ghișeul 5 ce îmi ia documentul cu care trebuie să plătesc face un gest reflex pentru ea – nu înainte de a mă întreba  ”Nu aveți cumva o farmacie?, că vă știu de undeva” – și printr-o fantă prin care orice fizician a trecut o rază de lumină pentru a obține confirmarea cuanticii lui Einstein, trimite nu un flux de electroni, nu chestii grele, gen atomi de carboni, ci o foaie semnată de ea și de mine: ”Treceți, vă rog, la ghișeul următor, la 6!”.

Aici, trebuie să recunosc, nu am mai avut în minte nimic. Sufletul îmi era plecat. Nu știu de ce, am strigat că stau la a doua coadă pentru același lucru?! Pentru că a urmat a treia, la ghișeul 6, unde prin fanta cuantică ajunsese hârtia ce-o depusesem la ghișeului 5. Altă coadă.

Petru că un sistem financiar eficace spune cam așa: ghișeul 5 și ghișeul 7 iau hârtiile de la oameni și le transmit prin cuanticele fante ghișelui 6, dintre ele. Care e abilitat să pună mâna și pe bani, nu numai pe hârtii. Deci coada de la ghișeul 5 și cea de la ghișeul 7 le unești apoi la ghișeul 6, prin două fante cuantice. Genial. Ceaușescu se răsucește în mormânt, nu i-ar fi venit asemenea idee.

Trec de pas, copilăria cu cozile la orice mi se gudură suavă pe hater-ul din mine, am hârtia achitării, contul mi-e liber. Nu. În camera 15, geamantanul lipidic, cu decență îmbrăcat în negru, poate nu spre subțiere – dar nu îmi mai ardea e cromatici -, la care mai stau la coadă încă o dată, îmi zice: ”Mă ocup acum de deblocarea contului, dar veniți mâine după hârtii ca să mergeți la bănci să vă deblocheze și ele conturile cu hârtiile de la noi”.

”Dacă am achitat, nu pot să primesc hârtiile astăzi?” ”Nu. Dacă plăteați la timp, nu aveați problemele astea”. (…) (Punctele de suspensie sunt pentru dreptul lor de coerciție aplicabil mie prin asumarea mea a trăirii în statul acesta.) ”Știu că sunt extrem de periculos pentru ce am făcut cu statul și implicit cu salariul dvs, dar îmi spuneți care e care e natura debitului?”.  ”Mergeți la camera 1”. Ies din camera 15  și mă duc spre 1. La ieșirea din trezorerie, un afiș: ”Pentru deblocări conturi, informații, relații, vă rugăm să vă adresața la camera 15”. Cu săgeată spre camera 15. Revin la camera 15 și le arăt poza făcută cu telefonul. La care cele cinci-șase-șatpe entități cu care mi-aș uni destinele au izbucnit în râs. ”Bine, reveniți în 10 minute”.

Nu am mai revenit. Vreo nouă chintale de amestecătură de oase și grăsime și oleacă e contabilitate, gata să mă devoreze erau, oarecum, pe placul meu, dacă nu aveam un prilej mult mai mare de bucurie.

Un prieten mă sună să îmi spună că Primăria Cluj-Napoca i-a pus proprire pentru neplata a 13 lei pentru un impozit de parcare. Îmi aduc aminte că de când m-am mutat în sediul nou, la Cluj Arena, fix de patru ori nu am avut unde parca, la stadion erau ceva meciuri, aleea Stadionului era în lucru, nu se putea intra, apoi a fost un târg de joburi unde inclusiv o mașină a unei polițiste vero a vost amendată de vajnicii milițieni locali cu ordin de la șeful lor. (E eroarea algebrică: oricât ai aduna două clase cu două clase și să duci limita la infinit, tot doi îți dă). Ca să vă dau un indiciu, sectoriștii locali au sediul în clădirea Casinouluil, îmi pare renovată pe bani europeni și care nu are voie să își schimbe destinația din spațiu cultural. Deci culturalii de la poliția locală, când este eveniment pe Cluj Arena, vin și amendează tot, de parcă Boc are ceva cu finul Tișe. Sigur, când e nuntă, nu ai ce căuta cu copilul în parc, căci sectoriștii vegheză ca nuntașii să aibă unde parca ilegal.

Deci: dragă Primărie, dragi Finanțe, ce cu atâta vigilență vă uitați cum să blocați conturile unor persoane fizice ce datoarează 41, respectiv 13 lei. (În afara faptului că lucrând la stat, v-ați luat banii tot timpul). Raportul Curții de Conturi pentru Primăria Municipiului Cluj-Napoca, pe 2013, spune așa:  ” Nu a fost stabilit și încasat impozitul pe clădiri, datorat de către SC Grand Hotel SRL Cluj-Napoca. Suma: 3, 197 milioane lei”.  Și nu e niciun fel de proprire. Aplecăciuni, domnule primar! În 2013 nimeni din politică, afaceri, administrație nu a fost la nicio nuntă acolo. De aia nimeni nu a aflat de Grand Hotel Italia. Dar dacă parchezi greșit în orașul în care locurile oficiale de parcare sunt de 2.000 de ori mai puține decât mașinile, te alegi cu proprire pe cont. Mândru că îs clujean!

(Titus CRĂCIUN)

 

Tags: ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>